Atunci si acum Blog

anunt

2011-08-26T20:47:00.001+03:00

Blogul intra in pauza (nedeterminata). Comentariile vor intra la moderare.

Bucuresti - Palatul Facultatii de Drept

2011-08-06T23:14:00.000+03:00

Cu ceva vreme in urma vorbeam despre proiectul interbelic al Cetatii Universitare care urma sa fie construita in Bucuresti, in zona Eroilor - Grozavesti. Aceasta idee s-a materializat doar sub forma a doua cladiri: Casa de Cultura a Studentilor ”Universul” si Palatul Facultatii de Drept, care apare in antiteza de mai sus.

Ca institutie, Facultatea de Drept a aparut la mijlocul secolului XIX, fiind una din facultatile din cadrul Universitatii Bucuresti fondata de Alexandru Ioan Cuza. Daca pana la Primul Razboi Mondial, erau cateva zeci de studenti in fiecare an, in perioada interbelica numarul acestora a crescut intr-un ritm alert ceea ce a dus la nevoia acuta a unui local propriu.

Beneficiind de suportul regelui Carol al II-lea, decanul Nicolae Basilescu incepe o campanie de strangere de fonduri, iar in 1934 incep lucrarile la Palatul Facultatii de Drept. Arhitectul ales a fost Petre Antonescu, iar constructia avea sa devina unul dintre cele mai reusite imobile art-deco din capitala. Pe fatada cladirii se pot vedea mai multe reliefuri realizate de sculptorul Mac Constantinescu. Dupa numai 2 ani, in 1936, constructia era finalizata.

Dupa bombardarea grava a cladirii Universitatii din piata omonima, palatul de pe actualul bulevard Kogalniceanu a devenit sediul institutiei superioare de invatamant. De-a lungul istoriei sale, aula a gazduit numeroase evenimente: de la intalnirile legionare din toamna lui 1940 sau festivitatea de deschidere a anului universitar din 1945 la care a participat Regele Mihai impreuna cu numerosi demnitari ai vremii la concertele Iris de la inceputul anilor 90 sau banalele festivitati de absolvire din prezent.

Poza veche este realizata in primii ani de democratie populara. Cladirea scapase neafectata de bombardamentele din 1944, insa schimbarile (radicale) se aflau in spatele zidurilor, de unde numerosi studenti si profesori fusesera eliminati si inchisi in diferitele temnite din tara. In prezent exista un proiect de modernizare a cladirii, prin inlocuirea geamurilor vechi cu termopane (presupun ca aparatele de aer conditionat sunt totusi doar o coincidenta).

Timisoara - Palatul Lloyd

2011-07-31T23:01:00.000+03:00

Statisticile spun ca Timisoara este orasul cu cele mai multe monumente istorice din Romania, asa ca orasul de pe Bega va fi subiectul mai multor comparatii atunci - acum. Pentru prima data, ne oprim in Piata Operei, la Palatul Lloyd.

Cladirea a fost ridicata intre 1910 - 1912 dupa planurile arhitectului Lipot Baumhorn intr-un stil eclectic cu influente secession. Initial, imobilul avea la parter spatii comerciale si restaurantul Lloyd (care exista si in prezent), primul etaj era ocupat de Banca Agricola, iar etajele 2 si 3 erau rezervate apartamentelor.

In perioada interbelica, Palatul Lloyd apartinea Camerei de Comert Timisoara care in 1945 a donat cladirea Universitatii de Vest, infiintata dupa unirea cu Romania. Trei ani mai tarziu, imobilul a fost nationalizat, devenind sediul rectoratului Universitatii Politehnice din oras.

Surse: evz, art-nouveau-europa, wikipedia

Bucuresti - Casa de cultura a studentilor

2011-07-06T23:04:00.000+03:00

Revenim dupa o pauza de care nu suntem deloc mandri si ne oprim in Bucuresti pe Calea Plevnei, nr 61, la un edificiu interbelic: Casa de Cultura a Studentilor.

Ideea construirii unui local destinat stundetilor a aparut in paginile ziarului ”Universul” (cotidian cu orientare politica de dreapta si care avea cel mai mare tiraj din Romania interbelica - in jur de 200.000 de exemplare pe zi). Stelian Popescu, patronul si administratorul intregului trust ”Universul” (avea publicatii adresate numai anumitor categorii, redactii in majoritatea oraselor mari si una din cele mai importante tipografii din capitala), a pornit la inceputul anilor 30 o campanie de strangere de fonduri in paginile ziarului central. Suma stransa nu a fost de ajuns, dar pentru a-si onora promisiunea fata de cititorii sai, ”Universul” a donat restul de bani.

Locul ales nu era unul intamplator. O data cu venirea lui Carol al II-lea pe tronul Romaniei, dezvoltarea urbanistica a Bucurestilor a cunoscut o intensificare semnificativa. Unul dintre proiectele despre care se vorbea foarte mult la acea vreme era realizarea unei ”cetati universitare” in zona Eroilor - Grozavesti, unde urmau sa fie concentrate toate facultatile si caminele. Primul pas a fost construirea Palatului Facultatii de Drept, opera a arhitectului Petre Antonescu. In jur erau deja Facultatile de Medicina si de Medicina Veterinara, iar lucrarile urmau sa se continue pe locul unde azi este Parcul Operei (pe atunci era arena de fotbal a echipei Venus) si Casa Radio. Inscriindu-se in aceasta urbanistica, locul Casei de Cultura a Studentilor a fost ales pe Calea Plevnei, aproximativ in spatele actualului Parc al Operei.

Cladirea a fost realizata de arhitectul Petre Antonescu, sub antrepriza inginerului Emil Pragher si a fost inaugurata in 1937 sub numele de ”Casa de cultura a studentilor <>”. Totusi, rolul pentru care fusese gandita la inceputul anilor 30 era de a fi (si) camin studentesc, nu (doar) un spatiu pentru activitatile culturale ale studentilor.

In perioada 1957 - 1982, Casa de Cultura a Studentilor a purtat numele lui Grigore Preoteasa, lider comunist roman mort in conditii suspecte intr-un accident de avion pe aeroportul din Moscova. Totodata, in perioada comunista (si nu numai) in aceasta cladire au avut loc numeroase evenimente culturale care au adunat personalitati celebre, dar despre care mai bine cititi pe site-ul CCS.

Astazi, cladirea pare sa nu mai aiba eleganta sa din anii 30, care reiese din ilustratia de epoca. Terasa dinspre est (partea dinspre centrul orasului) a fost inchisa tamplarie metalica, iar pe fatada dinspre Calea Plevnei a fost zidita o noua intrare din faianta neagra (?) in clubul care functioneaza in prezent in cladire. Si nu in ultimul rand, copacii si masinile parcate in fata sa mascheaza imobilul.

Targoviste - Posta

2011-04-25T10:10:00.000+03:00

Posta din Targoviste este un exemplu de cladire neo-romaneasca ridicata la inceputul secolului XX (probabil in 1906). Remarcabile sunt ancadramentele ferestrelor care amintesc de arhitectura veche bisericeasca, atat de prezenta in vechea capitala a Valahiei prin numeroasele locasuri de cult din oras. Comparand cele doua imagini, Palatul Postei pare sa fie singura cladire din zona care a ramas in picioare.

Bucuresti - Piata Mihail Kolgalniceanu

2011-04-01T23:33:00.004+03:00

Aceasta este una din antiteze care spun totul de la sine. Piata Mihail Kogalniceanu apare ca un spatiu liber si uman in perioada interbelica, in timp ce in prezent este sufocata de traficul intens si numarul mare de autovehicule parcate pe fiecare loc disponibil.

Pe langa numarul masinilor, aspectul oamenilor si calitatea mobilierului stradal (ce stalp elegant apare in poza de epoca), intre cele doua imagini exista si alte diferente. In primul rand este vorba de statuia lui Mihai Kogalniceanu (ilustru om politic roman, dar caruia i se atribuie in mod eronat declaratia de independenta) amplasata in 1936 in mijlocul pietei, fiind una din principalele opere ale sculptorului Oscar Han. De asemenea, cladirea cu cupola de langa blocul modernist din centrul imaginii vechi a fost inlocuita pana in perioada comunista cu un bloc (cunoscut azi pentru shaormeria foarte ieftina de la parter) care depaseste inaltimea tuturor vecinilor sai (dovada ca unele moravuri nu s-au schimbat ultimile decenii). De asemenea, in plan departat, in capatul Caii Plevnei dinspre Splai, in imaginea veche apare un teren neocupat de vreo constructie, iar in prezent, pe locul sau se afla ”Casa Bloc” construita in 1936 dupa planurile arhitectului Jean Valeanu.

Bucuresti - Palatul Asociatiei Medicilor Veterinari

2011-03-18T00:06:00.000+02:00

Dar toti il stim drept Ministerul Justitiei, de pe bulevardul Elisabeta, peste drum de Cismigiu! Multumita lui Armyuser (care a scris un articol detaliat pe aceasta tema) vedem ca lucrurile nu stau chiar asa. Trecutul acestui imobil este o portretizare a moravurilor societatii romanesti si, in special, a unei institutii a statului.

In 1921, medicii veterinari din mai multe ministere au acceptat sa doneze 5% din salariul lor pentru ridicarea unui palat al asociatiei care sa gazduiasca diferite actiuni precum cercetare stiintifica sau opere sociale pentru familiile membrilor. Proiectul a fost incredintat arhitectului Constantin Iotzu (acelasi care a conceput planurile Casei Corpului Didactic din apropiere), stilul fiind o combinatie interesanta de clasicism si art-deco. Lucrarile s-au derulat intre 1929-1933, trecand peste criza din epoca printr-un imprumut bancar.

Pe 26 februarie 1933, in prezenta regelui Carol al II-lea, noul palat este inaugurat, dar in interiorul sau, este gazduit, pana la construirea unui sediu propriu, Ministerul Justitiei. Acest sediu urma sa fie ridicat in Piata Palatul Regal, dar avea sa fie finalizat in anii stalinismului, iar in perioada Ceausescu, imobilul era cunoscut drept ”CC-ul”. De la balconul sau, Nicolae Ceausescu a rostit ultimul discurs public in calitate de presedinte, in decembrie 1989.

Instaurarea comunismului in Romania a gasit asadar Ministerul Justitiei cu sediul nefinalizat, fiind chirias in Palatul Asociatiei Medicilor Veterinari. Asociatia este desfiintata in 1949, iar cladirea trece in patrimoniul statului. Cu toate ca regimul comunist a cazut de facto de mai mult de 20 de ani si exista o lege a retrocedarilor, cladirea este in continuare sediul diferitelor institutii ale Ministerului Justiei (mai multe detalii aici).

Bistrita - Strada Spitalului

2011-03-07T10:21:00.000+02:00

Strada Spitalului a aparut in secolul XIII, in urma dezvoltarii urbane din jurul Bisericii Evanghelice si a primit acest prim nume de la spitalul care se afla in apropiere (astazi disparut).

Si-a schimbat apoi denumirea in Bruckental (1934), Bratianu (1935), Mussolini (1940), Molotov (1950), Teilor (1962), iar in prezent se numeste strada Gheorghe Sincai. Biserica din antiteza este Biserica Romano-Catolica.

Schimbari majore nu s-au petrecut, cu exceptia cladirii in stil seccesion din dreapta imaginii, care a luat locul unui imobil modest, cu un singur etaj. De asemenea, mai apare o problema pe care am intalnit-o in tot centrul istoric al Bistritei - copacii plantati pe marginea strazii, care ascund fatadele vechi ale cladirilor.

Bucuresti - Statuia Regelui Carol I

2011-03-04T08:53:00.003+02:00

In 1939, cu ocazia implinirii a 100 de ani de la nasterea primului rege al Romaniei, a aparut ideea realizarii in capitala a unei statui ecvestre a lui Carol I, ce urma sa fie amplasata in fata Fundatiei Culturale intemeiata de primul monarh, fiind indreptata spre Palatul Regal. Propunerea a fost repede sustinuta de Carol al II-lea care avea fata de primul suveran o reala admiratie. Lucrarea a fost incredintata sculptorului croat Ivan Mestrovic, unul dintre cei mai renumiti artisti europeni la acea data, iar soclul din granit rosu era opera arhitectilor C. Ionescu si N. Cucu.

Inaugurarea monumentului a avut loc pe 10 mai 1939, de ziua nationala a tarii, printr-o ampla festivitate in Piata Palatului Regal din Bucuresti (despre care a scris Armyuser). Statuia a fost martora unor evenimente deosebit de importante pentru istoria tarii - defilarile legionare din perioada guvernarii camasilor verzi, hora bucuriei pe care bucurestenii au jucat-o in jurul sau pe 22 iunie 1941 (cand armatele romane au trecut Prutul) sau manifestatia pro-monarhica si anti-comunista din noiembrie 1945. De amintit ar fi faptul ca in dupa redobandirea Basarabiei, in al Doilea Razboi Mondial, langa statuia ecvestra au fost amplasate doua tancuri sovietice, captura de razboi a soldatilor romani (recuperate in 1944 de ”fratii de la rasarit”).

Manifestatie legionara din toamna lui 1940 - in dreapta este Fundatia Culturala Carol I (redenumita in perioada comunista BCU), in stanga Palatul Regal, iar in plan indepartat Hotelul Athene Palace

Existenta statuii a fost una limitata, deoarece o data cu instaurarea comunismului si inlaturarea abuziva a monarhiei, monumentul a disparut din Piata Palatului Regal, in 1948. Cele mai multe voci sustin ca cele peste 12.000 kg de bronz din care era realizata opera de arta au fost topite si folosite la turnarea statuii lui Lenin din fata Casei Scanteii. Soclul de granit, usor modificat, ar fi fost utilizat la aceeasi statuie din actuala Piata a Presei Libere. Altii spun ca monumentul inaugurat in mai 1939 inca ar exista, fie ingropat undeva, fie intr-un subsol a Casei Scanteii (vorbeam la un moment dat cu cineva care se jura ca a vazut-o in urma cu cativa ani acolo).

De curand, autoritatile romane au reamplasat un monument similar pe locul din fata Fundatiei Culturale Carol I. De fapt, macheta statuii originale exista in Croatia, in posesia urmasilor lui Ivan Mestrovic, insa din mai multe motive (Raiden a discutat despre ele aici), Primaria Bucuresti l-a ales pe romanul Florin Codre sa realizeze noua statuie. Din pacate, rezultatul nu se ridica deloc la nivelul monumentului din anii 40. Capul calului este prea mic in raport cu restul corpului, coada are o pozitie foarte ciudata, haina regelui pare anormal de lunga, soclul este considerabil mai mic decat cel original (de aceea si antiteza pare a fi usor fortata). Totusi, este de apreciat ca memoria primului rege al tarii nu a fost uitata - pacat insa ca s-a folosit o cale nu tocmai potrivita pentru a fi readusa in prim-plan.

Sibiu - Piata Mare (vazuta de sus)

2011-02-25T23:09:00.004+02:00

O antiteza realizata din turnul Catedralei Evanghelice din Sibiu. In urma cu mai mult de un secol, cladirea Bancii de Credit Funciar (actuala Primarie) nu fusese inca ridicata, iar Piata Mare parea surprinzator de aerisita si goala. Frapanta este dezvoltarea orasului, ale carui zone periferice erau foarte aproape de centrul asezarii la finalul secolului XIX, dar dupa dezvoltarea sa accelerata din perioada comunista (materializate prin constructia de blocuri), amprenta sa la sol s-a marit considerabil.

Am facut 2 ani! :)

2011-02-18T11:58:00.001+02:00

Si nici nu ne dam seama ce repede a trecut timpul. Primul material, publicat pe 18 februarie 2009, a fost despre strada Lipscani si Palatul BNR din Bucuresti. Ceea ce atunci a inceput ca un simplu blog de antiteze urbane, s-a dezvoltat si a ajuns, dupa 2 ani, sa cuprinda 98 de comparatii din 12 orase din Romania. La acestea adaugam si primul eveniment offline - expozitia pe care am avut-o in august 2010, in cadrul ”Gradinii cu artisti” de la Palatul Sutu din capitala.

Scopul proiectului a ramas si va fi acelasi - de a surprinde diferentele care au aparut de-a lungul vremii in patrimoniul arhitectural. Orasele de azi nu pot fi intelese decat prin comparatia cu cele de ieri, deoarece spatiul urban isi influenteaza locuitorii care, la randul lor, il modeleaza in functie de mentalitate si necesitati.

Ok, si care e concluzia? Vrem sa va multumim tuturor celor care urmariti articolele AtunciSiAcum (pe retele de socializare, feed-uri RSS, etc), le comentati sau ne sprijinti!

PS: vroiam sa va intrebam mai de ceva vreme, asa ca ne folosim de acest prilej - ce sugestii/recomandari aveti pentru proiectul AtunciSiAcum?

Palatul Academiei Comerciale

2011-02-15T13:12:00.006+02:00

Sau mai pe scurt, Palatul ASE. De fapt, aceasta denumire a fost stabilita in perioada comunista, mai exact in 1967. Numele initial al institutiei de invatamant, infiintata prin inalt decret regal in 1913, a fost Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale.

Cladirea din Piata Romana a fost construita intre 1916 - 1926 (bineinteles, cu intrerupere in timpul Primului Razboi Mondial), dupa planurile arhitectului Grigore Cerkez. Pana la finalizarea imobilului, institutia de invatamant a functionat intr-o cladire din Piata Palatului, disparuta in 1939, din cauza sistematizarii cerute de Regele Carol al II-lea (sursa: bucurestiivechi.ro).

Cladirea din Piata Palatului Regal, cu Hotelul Athenee Palace in fundal - 1915

Despre bila de pe cladire nu mai spunem nimic, pentru ca probabil toata lumea stie mitul. In urma cu 2 ani chiar s-a crezut ca acesta fusese confirmat, deoarece bila disparuse. Totusi, era vorba doar de lucrari de renovare a imobilului, iar celebra bila si-a reluat locul si importanta in legendele urbane. Legat tot de acest aspect era bancul cu Palatul ASE si statuia lui Take Ionescu din apropiere (se afla, aproximativ, pe locul intrarii la statia de metrou Piata Romana - monumentul a fost distrus de comunisti).

Statuia lui Take Ionescu - 1930

Barbatii care treceau prin dreptul monumentului spuneau in gluma ”Take, Take, vrem femei!”. Iar politicianul, aratand cu mana spre Palatul Academiei Comerciale, parca raspundea ”La ASE sunt cate vrei!”.

Sibiu - Biserica Evanghelica

2011-02-11T10:22:00.001+02:00

Revenim la Sibiu si ne indreptam atentia asupra unuia dintre cele mai importante lacasuri de cult din oras: Biserica Evanghelica (luterana), simbol al comunitatii sasesti. Aceasta a fost construita in mai multe etape de-a lungul secolului XV, pe locul unei bazilici romanice de secol XII, fiind finalizata in 1520. Turnul este unul dintre cele mai inalte din Transilvania, iar cele 4 turnulete de colturi insemnau dreptul orasului de a pronunta sentinte capitale (la fel ca si in Sighisoara, de exemplu).

In interior pot fi gasite numeroase obiecte cu vechime, precum cele 67 lespezile funerare. In perioada medievala, exista obiceiul ca personalitatile importante ale orasului sa fie ingropate in inauntrul bisericii, cel mai vechi mormant fiind Georg Hecht (1496). Cu toate ca in 1796 aceasta practica a fost interzisa, s-a facut o exceptie la moartea lui Samuel von Bruckenthal. O lespede aparte este cea a lui Mihnea cel rau (nume dat de inamicii sai interni), fiu al lui Vlad Tepes si ulterior domn al Tarii Romanesti, care, refugiat la Sibiu, a fost ucis chiar pe treptele bisericii si ingropat in interiorul sau.

In 1899, in fata bisericii, a fost amplasata statuia episcopului Georg Daniel Teutsch, important episcop evanghelic care s-a implicat activ in dezvoltarea culturala a comunitatii sasesti.

PS: este adevarat ca in decembrie 1989, din turnul bisericii s-a tras asupra demonstrantilor?

Sursa: wikipedia; poza veche este realizata de Willy Pragher

Bucuresti - Bulevardul I G Duca

2011-02-09T00:34:00.000+02:00

Perioada interbelica a insemnat pentru Bucuresti sincronizarea cu stilul de viata occidental, in care schimbarile tehnologice influentau mentalitatea locuitorilor. Moda block-haus-urilor aparuta in Europa de vest cu precadere dupa finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial incepea sa se faca simtita in capitala Regatului Romaniei si, o data acceptata in mentalul colectiv, intra in normalitatea arhitecturala a orasului. Trasarea noilor artere, care urmau sa fluidizeze un trafic in continua crestere (sa nu uitam ca in Bucuresti aveau sedii numeroase reprezentante de automobile, iar la uzinele Malaxa chiar se lucra la prototipul unei masini romanesti), dadea ocazia construirii unor imobile noi, moderniste. Astfel, o data cu trasarea actualului bulevard I. G. Duca, ce avea rolul de a lega Piata Garii de Nord de Piata Victoria (nefinalizat), au fost ridicate cladiri impozante, majoritatea cu rol de imobil de raport (maniera la moda in epoca).

Un astfel de caz il reprezinta cele doua blocuri asemanatoare de la intersectia noii strazi cu Calea Grivitei, peste drum de principala gara a capitalei. Informatiile despre cele doua cladiri sunt destul de sarace, singura sursa pe care am gasit-o fiind La-Pas, de unde aflam ca imobilul din dreapta - vechiul Hotel Dunarea (astazi parasit, asptand probabil prabusirea in urma unui viitor seism) - si-a pierdut ultimul etaj (cu decoratiile sale moderniste) in urma cutremurului din 1940. Blocul de peste drum pare sa fie totusi intr-o stare mai buna, fiind si astazi locuit, insa tamplaria veche, de lemn, care ii dadea o nota de eleganta, a fost inlocuita partial cu tamplarie ieftina de termopan.

Diferentele nu se opresc aici. In perioada interbelica, cele doua constructii (alaturi de un alt bloc asemanator, in plan departat) dadeau o nota de eleganta zonei si, daca istoria ar fi fost favorabila, frontul de cladiri ar fi fost completat cu imobile cu stilul diferite si astfel s-ar fi creat o perspectiva placuta. Din pacate, o data cu venirea comunismului si disparitia proprietatii private, a normalitatii si a oamenilor care au creat acel atragator Bucuresti interbelic, dezvoltarea organica a zonei a fost sistata. In anii 60 ai secolului trecut, s-au construit, in continuarea celor doua imobile, blocuri identice, anoste, lipsite de originalitate. Si cum vechile cladiri au fost uitate, iar daca au beneficiat de reparatii, acestea au fost superficiale, starea actuala le transforma din vechi prezente elegante in ruine neatractive.

Bistrita - Casa eclectica

2011-01-24T13:30:00.000+02:00

La intersectia strazii Garii cu strada Gheorghe Sincai se afla o casa ridicata la sfarsitul secolului XIX sau inceputul secolului XX, in stil eclectic.

Imobilul nu a suferit schimbari de-a lungul vremii, insa au aparut noi constructii in jurul sau – precum blocul din planul secund.

Bucuresti - Administratia Financiara

2011-01-21T21:50:00.000+02:00

Pe Calea Mosilor, chiar inainte de intersectia cu Bulevardul Carol, la mijlocul perioadei interbelice a fost construit un sediu al Administratiei Financiare, in stil neo-romanesc. Arhitectul era Statie Ciortan, cel care a construit mai multe sedii ale acestei institutii in intreaga tara. Totusi, imobilul seamana destul de mult cu Palatul Administratiei Financiare din Ploiesti, actual tribunal al orasului.

Cladirea Administratiei Financiare face parte din segmentul nesistematizat al Caii Mosilor, zona neafectata de demolarile comuniste. In ultimii ani, imobilul a fost renovat si isi pastreaza, intr-o buna masura, aspectul initial.

Foto vechi: Arhitectura

Cluj – Biserica Evanghelica Luterana

2011-01-17T22:48:00.003+02:00

Biserica Evanghelica Luterana (frecventata de luteranii maghiari) a fost construita intre 1816 – 1829, arhitectul fiind George Winkler. La ridicarea cladirii (al carei turn atinge 43 m) au fost folosite pietrele din vechiul ”Bastionul rotund”, constructie medievala.

In dreapta este fostul Hotel Central (in maghiara: Kozponti Szalloda), a carui constructie a inceput la mijlocul secolului XIX, fiind finalizata in 1868. In prezent, in cladire functioneaza Hotel Melody.

Bistrita - Casa Argintarului

2011-01-11T01:03:00.000+02:00

Cladirea de pe strada Dornei este o locuinta renascientista construita intre anii 1560 - 1563, probabil dupa planurile mesterului Petrus Italus de Lugano, care a renovat in acea perioada Biserica Evanghelica. Denumirea constructiei a fost atribuita dupa cele doua pocaluri, insemne ale unui membru al breslei argintarilor, ce au fost sculptate pe chenarul uneia dintre ferestrele parterului.

Sursa: Directia monumentelor istorice

Sibiu - Piata Mare (II)

2011-01-06T20:03:00.003+02:00

Avem pentru astazi o perspectiva mai larga a Pietei Mari din Sibiu. De la stanga la dreapta gasim: o cladire veche albastra (nu stiu ce a fost / ce este), Muzeul Bruckenthal cu statuia lui Ioan de Nepomuk, Primaria (fosta Banca de Credit) si Biserica Catolica. Turnul din dreapta, din plan departat, este al Catedralei Evanghelice.

Interesante sunt trasurile din poza de epoca - probabil in Piata Mare exista o statie de trasuri. De asemenea, par sa fie si linii de tramvai, in cel mai apropiat plan din imaginea veche. Astazi, in Piata Mare nu mai gasesti trasuri si linii de tramvai, ci doar piatra cubica, terase de lemn si uneori scene de concert.

Cluj - Primaria

2011-01-02T23:07:00.002+02:00

Sediul principal al Primariei Cluj-Napoca se afla in fostul Palat al Prefecturii Comitatului Cluj, cladire ridicata intre 1896-1897. Imobilul de pe Calea Motilor nu a suferit schimbari majore de-a lungul vremii (cel putin la aspectul exterior), singurele diferente intre cele doua poze fiind o constructie nou aparuta in plan departat si multimea de cabluri care ingreuneaza fotografierea cladirii.

Bistrita - Biserica Evanghelica

2010-12-21T19:08:00.001+02:00

Biserica Evanghelica din Bistrita a fost construita in secolul XIV pe ruinele primului lacas de cult al colonistilor sasi din oras si, dupa indelungi transformari, a ajuns in 1563 la forma sa actuala. Turnul bisericii a fost initial o constructie separata cu rol de supraveghere a pericolelor externe si a incendiilor, fiind unit ulterior cu cladirea.

Biserica Evanghelica a fost afectata de doua incendii majore: unul in 1857 (cand acoperisul a fost puternic afectat) si altul in 11 iunie 2008 (cand clopotele de secol XV ale bisericii au fost distruse). In prezent, cladirea este intr-un amplu proces de restaurare.

Bucuresti - Palatul Cantacuzino

2010-12-03T12:01:00.001+02:00

Ne oprim astazi in Bucuresti, pe Calea Victoriei, in fata uneia dintre cele mai interesante cladiri din capitala. Palatul de la numarul 141 a fost ridicat dupa planurile arhitectului Ion Berindey pentru George Grigore Cantacuzino, lider al Partidului Conservator si unul din marii latifundiari ai Vechiului Regat, supranumit Nababul pentru averea sa. Constructia a inceput in 1901, exteriorul a fost finalizat in 1903, iar lucrarile la decoratiunile interioare au fost incheiate in 1906.

Palatul vazut de sus - 1913

În 1913, batranul politician moare, iar palatul trece in proprietatea fiului sau Mihai. In acelasi an, cladirea este gazda unui eveniment istoric si politic deosebit de important. In camere sale s-a semnat Pacea de la Bucuresti, care ratifica sfarsitul celui de-al doilea Razboi Balcanic, in urma caruia Bulgaria se recunostea invinsa. Mai mult decat atat, guvernul conservator condus de Titu Maiorescu a inaintat pretentii teritoriale care au fost partial satisfacute, iar Regatului Romaniei i se adauga Cadrilaterul. Din acel moment, s-a nascut o aversiune foarte puternica a bulgarilor fata de romani, tensiune care va dura pana in 1940, cand judetele Caliacra si Durostorum au revenit Bulgariei. Imediat dupa Pacea de la Bucuresti, de fiecare data cand spuneau ”Tatal Nostru”, bulgarii incheiau rugaciunea cu ”si da-ne, Doamne, Dobrogea indarat”.

Carte postala din 1913 care marca Pacea de la Bucuresti (in centru este Titu Maiorescu)

Dupa 1913, in Palat au locuit Mihail Cantacuzino si sotia sa Maria, numai ca in perioada interbelica fiul Nababului a murit intr-un accident de masina, iar vaduva Cantacuzino s-a recasatorit in 1937 cu George Enescu. Noul cuplu nu a locuit in cladirea de la strada, ci in anexa din spate, o casa eleganta, dar mai mica, destinata initial servitorilor si personalului din administratia Palatului.

Intrarea monumentala si unul din cei 2 lei care o strajuieste

Din 1940 in cladire a functionat presedintia Consiliului de Ministri. In filmarile de epoca se vede cum legionarii marsaluiau pe Calea Victoriei, dinspre piata omonima spre Palatul Regal, iar inregistrarile ii surprind pe purtatorii camasilor verzi salutand in fata Palatului Cantacuzino. In 1947 imobilul a fost confiscat de regimul comunist, devenind sediul Institului de Studii Romano-Sovietice. Din 1956, destinatia cladirii s-a schimbat, inaugurandu-se atunci Muzeul George Enescu. In prezent, Palatul este sediul Uniunii Compozitorilor (spatiu nevizitabil), iar muzeul ocupa numai 3 incaperi (singurele pe care un vizitator poate sa le vada).

Sursa: bucurestiinoisivechi

Recomandare - BucurestiiVechiSiNoi

2010-11-27T17:37:00.003+02:00

Portalul BucurestiiVechiSiNoi a facut aproape un an si aniverseaza acest eveniment cu o schimbare a platformei. Va recomandam sa vizitati acest site despre istoria Bucurestilor (si nu numai):

www.BucurestiiVechiSiNoi.ro

PS: da, scriem si pe acolo :)

Cluj - Palatul Berde si Hotel Astoria

2010-11-13T17:45:00.002+02:00

In Cluj-Napoca, la capatul strazii Horea se afla cateva cladiri istorice remarcabile. Cea din stanga este Palatul Berde, construit la sfarsitul secolului XIX, in stil secesionist (un stil arhitectural mai putin folosit in Romania - se gaseste cu precadere in Ardeal, dar si in cateva cazuri in Bucuresti sau Constanta).

Imobilul din centrul imaginilor este Hotelul Astoria, in prezent Camera de Comert si Industrie Cluj. Despre cladirea din dreapta nu stiu nimic. In aceasta piata cred ca s-a tras in zilele de decembrie 1989, deoarece pe cladirea Camerei de Comert si Industrie este montata o placa in memoria acelor zile.

Zona nu pare foarte mult transformata. Doar cladirile din planul indepartat au fost demolate (pentru a se largi strada?), iar pe artera principala au aparut linii de tramvai.

Bucuresti - Casa Corpului Didactic

2010-11-05T23:37:00.002+02:00

(click pentru marire)

Pe bulevardul Elisabeta din capitala se afla una din principalele cladiri semnate de Constantin Iotzu, un arhitect de origine aromana, reprezentant al stilului neo-romanesc. In perioada interbelica, in orasele din Romania s-au construit imobile destinate cadrelor didactice si, majoritatea, respectau stilul arhitectural traditional autohton. Un astfel de exemplu este si cladirea din Bucuresti, ridicata in 1926.

In prezent, Casa Corpului Didactic de pe bulevardul Elisabeta isi pastreaza in linii mari aspectul original. Singurele schimbari sunt geamurile termopan si aparatele de aer conditionat aparute pe fatada monumentului istoric.

Bucuresti - Biserica Boteanu-Enei

2010-10-29T08:20:00.003+03:00

(click pe imagine pentru marire)

In apropierea Muzeului Theodor Aman se afla o biserica cu un istoric notabil. La sfarsitul secolului XVII, zona strazii C.A. Rosetti reprezenta hotarul de nord al Bucurestilor. Aici, in 1682, jupanul Mihul a ridicat o mica bisericuta de lemn cunoscuta drept Bradu-Boteanu, primul nume venind de la un brad inalt care se afla in apropierea lacasului de cult, iar celalalt de la mahalaua in care se afla.

In timpul domniilor fanariote, mai exact in 1760, doi urmasi ai primului ctitor demoleaza vechea constructie si zidesc o biserica de lemn de mici dimensiuni, dar cu turle inalte, disproportionale cu cladirea propriu-zisa. Ultima schimbare a lacasului s-a petrecut intre 1908-1911, cand vechea biserica a fost inlocuita cu una mult mai incapatoare, cea din poza din 1939. Din bisericuta de la 1760 mai exista numai pisania scrisa in chirilica si care se afla in prezent expusa pe zidul actualei biserici, la intrare, pe partea dreapta.

Constructia ridicata in urma cu un secol si-a pierdut partial aspectul, deoarece la cutremurul din 1940 s-au prabusit turlele, iar aceastea din urma nu au mai fost niciodata refacute. Ultima schimbare s-a petrecut in 1977, cand in urma disparitiei bisericii Enei (se afla intre fantana de la Universitate si restaurantul Pescarusul, aproximativ pe locul blocului cu cazinou la parter), cele doua parohii s-au unit, redenumindu-se ”Boteanu-Enei”. Ca sursa pentru cele scrise mai sus am folosit un articol din Ziarul Lumina - oficiosul Patriarhiei. Spre uimirea mea, in articolul respectiv apare o afirmatie care ori dovedeste necunoastere, ori lasitatea de a recunoaste un adevar istoric. Autorul afirma ca biserca Enei a fost ”demolata de cutremurul din 1977”, ceea ce este o minciuna. Lacasul de cult, care data de la 1613 a scapat neafectat de seism, spre deosebire de blocul Dunarea de alaturi, dar a fost demolata ”la pachet” de catre buldozerele regimului comunist, cu ingaduirea tacita a inaltilor ierarhi ortodocsi (Raiden a facut un articol foarte bun pe aceasta tema).

Bucuresti - Palatul Stirbei

2010-10-20T10:25:00.000+03:00

Pentru a continua seria articolelor despre monumente istorice in pericol, ne oprim astazi pe Calea Victoriei din Bucuresti, la Palatul Stirbei. Initiativa construirii a apartinut viitorului domn al Tarii Romanesti, Barbu Dimitrie Stirbei, imobilul functionand mai apoi ca resedinta domneasca. Finalizarea lucrarilor a avut loc undeva in jurul anului 1835, arhitectul cladirii Michel Sanjouand schitand o cladire cu o fatada mai simplista decat cea care exista in prezent.

Palatul a trecut curand prind alte doua renovari si completari. Prima a avut loc in 1852, sub coordonarea arhitectilor Xavier Villacrosse şi Moritz von Ott, iar a doua, cea mai semnificativa, in 1882, cand arhitectul Friederic Hartmann a adaugat etajul cu cariatide si turnul din stanga imaginilor.

In fata Palatului au avut loc parade militare, iar in saloanele sale s-au organizat baluri celebre. Decaderea edificiului a inceput in 1948, cand regimul comunist a nationalizat imobilul. Primii ani de democratie populara au adus grave stricaciuni cladirii. Abia in 1954 se infiinteaza Muzeul de Arta Populara care a functionat in aceasta cladire pana in 1977, lasand locul Muzeului Sticlei si Ceramicii.

In prezent, cladirea a fost retrocedata urmasilor familiei Stirbei care au vandut-o unui anume Ovidiu Popescu. La scurta vreme au fost demolate grajdurile palatului (unice in Bucuresti) si depozitul de vinuri (tot constructie de epoca), iar in locul lor, imediat in spatele fostei resedinte domnesti, urmeaza sa se construiasca un ”mall-cultural” (??) din sticla si otel.

Surse: Art Historia, Bucurestii Noi si Vechi

Bucuresti - Muzeul Theodor Aman

2010-10-04T08:33:00.003+03:00

Cand vii din Piata Palatului Regal, imediat dupa ce treci de Biblioteca Central Universitara Carol I, mergand spre Bulevardul Magheru, pe partea dreapta apare o casa care sigur va atrage atentia prin fatada bogat decorata. Este vorba de casa-muzeu Theodor Aman, aflata pe strada C.A.Rosetti, la numarul 8.

Imobilul a fost construit in 1869 dupa planurile artistului Theodor Aman, tot el fiind cel care a realizat mobilierul si decoratiunile exterioare si interioare. Muzeul a fost deschis in 1908, la 17 ani de la moartea pictorului. Datorita starii avansate de degradare, in 2004 a inceput a 3a si cea mai profunda restaurare a casei, lucrarile finalizandu-se in 2009.

Cluj - Gara

2010-09-28T20:39:00.002+03:00

Ne oprim azi la una din cele mai vechi gari din Romania - Gara centrala din Cluj-Napoca. Tot ce stim este ca in iulie 1867 s-a anuntat concursul pentru construirea cladirii si a liniei de cale ferata Cluj - Oradea, iar la 7 ianuarie 1869 se pune piatra de temelie a imobilului. Acesta este finalizat in 1870, cand are loc si deschiderea oficiala a noului tronson. (sursa)

Un alt amanunt istoric este ca in 1944, pe cand Clujul inca se afla sub stapanirea Ungariei horthyste, zona a fost puternic bombardata (probabil si gara a fost afectata). Fata de poza veche apar doar mici diferente - in corpul din dreapta au aparut cateva ferestre noi si unele decoratiuni ale acoperisului.

Sibiu - Piata Mare

2010-09-21T17:25:00.000+03:00

Si daca tot inceput seria antitezelor atunci - acum in Sibiu, trebuie sa ne mai oprim putin in Piata Mare, ce poate ar merita sa faca parte din patrimoniul UNESCO (lucru care, din pacate, nu s-a realizat pana in prezent, in ciuda unei incercari a autoritatilor locale).

Prima atestare a Pietei apare in 1411 ca loc de desfasurare a comertului cu cereale. Aici aveau loc targuri, adunari sau executii publice, precum cea a lui Johann Sachs von Harteneck, din 1711. Acesta, in calitatea sa de comite al sasilor a cerut reducerea taxelor pe care populatia germana le platea si impozitarea averilor nobilimii maghiare, fapt care i-a adus multi dusmani politici si, final, decapitarea sa in Piata Mare din Sibiu. Un alt eveniment important s-a consemnat in 1918, cand in fata Bisericii Catolice a fost ridicata o tribuna de unde Regele Ferdinand, Regina Maria si generalul Berthelot au asistat la defilarea armatelor romane. De asemenea, in timpul evenimentelor din decembrie 1989, in Piata Mare s-a tras asupra sibienilor care demonstrau impotriva comunismului, inregistrandu-se atunci 101 morti, dintre care 99 dupa fuga lui Ceausescu din Bucuresti (sursa). In urma acelor zile, Sibiul a fost declarat oras-martir.

Schimbari mari nu s-au petrecut in aceasta parte a Hermanstadt-ului vechi. A existat totusi proiectul, la inceputul perioadei comuniste, de a se demola un sir de cladiri din Piata Mare si de a se construi blocuri socialiste in locul cladirilor vechi de 2-3 sute de ani. Intentia nu s-a materializat datorita eforturilor arhitectului-sef al orasului, sasul Otto Czekelius. Totusi, comunistii nu au lasat piata neschimbata, iar prima masura luata a fost mutarea statuii Sfantul Ioan din Nepomuk (care apare in poza veche) in curtea Bisericii Catolice. Apoi, piata a fost transformata in parc, iar in prezent este pasaj pietonal in care au loc diferite concert, expozitii, festivaluri.

Doua cladiri merita amintite, mai ales la acest moment. Imobilul din dreapta a fost ridicat in 1906, in stil eclectic cu influente Art Nouveau, fiind la vremea aceea sediul Bancii de Credit Funciar. Nationalizata de comunisti, a adapostit apoi diferite institutii locale. Dupa 1990, acestea s-au retras, cladirea a intrat intr-un amplu proces de renovare si consolidare, iar in prezent aici este Primaria Sibiu. Cladirea din centrul imaginii este Muzeul Bruckenthal, construit intre 1778 - 1788 de catre baronul sas Samuel von Brukenthal, un mare colectionar de arta. Acesta este primul muzeu din Romania, care functioneaza neintrerupt din 1819. De ce spuneam ca merita special amintita aceasta cladire acum? Pentru ca dupa aproape 2 secole de existenta neintrerupta, Muzeul Brukenthal este aproape sa se inchida.

Bucuresti - Imobilul UGIR

2010-09-17T19:52:00.000+03:00

Nu se gasesc in Bucuresti prea multe exemple de arhitectura fascista - doar vreo 3 cladiri pot fi enumerate: Palatul Academiei Militare, imobilul din continuarea blocului Adriatica-Trieste de pe Splai (nu ii stiu denumirea) si imobilul UGIR. Acesta din urma se afla pe una din strazile care fac legatura intre bulevardul Magheru si Calea Victoriei, in apropiere de Piata Romana.

Un articol foarte interesant despre cladire a fost publicat de Radu pe BucurestiiNoisiVechi, din care scot si eu cateva idei principale. Noul imobil urma sa fie sediul Uniunii Generale a Industriasilor din Romania, fiind ridicat in 1938, dupa planurile arhitectului Constantin Mosinschi, iar constructor a fost renumitul Emil Prager. Pe fatada au fost executate o serie de reliefuri art-deco de catre Mac Constantinescu care glorificau munca si care, din fericire, mai exista si azi (spre deosebire de cele de pe Palatul Victoria, ale aceluiasi artist, disparute in urma bombardamentelor din 1944).

Fotografia veche a fost realizata in 1943 de catre neamtul Willy Pragher si suprinde imobilul UGIR pana sa ii fie adaugat un bloc comunist in partea dinspre bulevardul Magheru. In prezent, fatada cladirii UGIR poate fi admirata doar pe bucati, in functie de campaniile publicitare derulate. :)

Bistrita - Biserica Romano-Catolica

2010-09-13T00:29:00.001+03:00

Intarirea catolicismului in Bistrita a urmat acelasi tipar ca si in alte orase din Transilvania, unul dintre exemple fiind cazul Sibiului. O data cu inlaturarea suzeranitatii otomane si preluarea administratiei de catre austrieci, la finalul secolului al XVIII-lea, se constata un amplu proces de ridicare a bisericilor romano-catolice.

In Bistrita, locul ales a fost pe strada Spitalului, unde inca se mai gaseau cladiri afectate de puternicul incendiu din 1758 si care puteau fi usor demolate. Astfel, in timpul domniei lui Iosif al II-lea, mai exact in 1781 incepe constructia lacasului de cult, dupa planurile lui Paul Schmidt, dar lucrarile sunt supervizate de mai tanarul arhitect Turk Antal. Biserica este finalizata in 1787.

Langa se afla un imobil in care a functionat Scoala Piaristilor, unde au invatat, printre altii, si Gheorghe Sincai (de aici si numele actual al strazii) si Andrei Muresanu.

Bistrita este oras frumos, cu un centru vechi interesant, dar - parere personala - foarte putin pus in valoare din cauza vegetatiei care acopera fatadele cladirilor vechi. Este uneori imposibil sa admiri sirul de case vechi de sute de ani, iar de fotografiat nici nu poate fi vorba.

Sursa: bistritza.ro

Bucuresti - Catedrala Sf. Iosif

2010-09-09T23:33:00.001+03:00

(click pe imagine pentru marire)

Pe strada general Berthelot se afla unul din cele mai cunoscute lacase de cult din Bucuresti: catedrala catolica ”Sf. Iosif” care este si catedrala arhiepiscopiei Romano-Catolice din Romania.

Constructia a fost ridicata intre 1873 - 1884 conform planurilor intocmite de arhitectul vienez Friedrich Schmidt. Initiativa ridicarii imobilului apartine episcopului Ignatius Paoli care a depus un efort insemnat pentru a strange banii necesari acestui proiect, atat de la catolicii din Bucuresti, cat si de la cei din afara Regatului. Slujba inaugurala a fost oficiata in 1885 de catre acelasi Ignatius Paoli.

Fiind situata in apropierea Palatul Regal, la slujbele bisericii obisnuia sa vina si Regele Carol I care era un catolic devotat. De asemenea, de istoria catedralei o serie intreaga de personalitati, dintre care se evidentiaza Papa Ioan Paul al II-lea care in 1999 a oficiat o slujba dupa ritul oriental, impreuna cu reprezentanti ai greco-catolicilor.

Edificiul a avut de suferit in urma cutremurelor, in special al celui din 1977, dar si din cauza bombardamentelor aliata din 1944, cand vitraliile originale au fost distruse. Catedrala a pierdut de-a lungul vremii o serie de detalii arhitecturale de pe fatada, precum micile turle din colturi sau ingerasii care pazeau crucea stilizata din varful cladirii.

Sursa: wikipedia

Cluj - Catedrala Ortodoxa

2010-09-06T13:13:00.003+03:00

(click pe poza pentru marire)

Dupa Marea Unire din 1918, in Transilvania s-a manifestat o dezvoltare puternica a Bisericii Ortodoxe Romane, reflectata mai ales in plan arhitectural. Astfel au inceput sa apara in vechile burguri (Aiud spre exemplu) sau in apropierea lor (Medias, Sighisoara, etc) catedrale romanesti care ”rivalizau” cu bisericile evanghelice sau catolice ale celorlalte etnii din spatiul ardelenesc, subliniind totodata si noua realitate politica.

Fiind unul dintre cele mai importante orase din Transilvania, in Cluj a aparut inca din 1919 intentia de a se ridica in centrul orasului o catedrala ortodoxa, initiativa fiind a episcopului Nicolae Ivan. In urma unui concurs de proiecte, lucrarea a fost atribuita arhitectilor George Cristinel si Constantin Pomponiu, lacasul de cult urmand sa fie o sinteza a arhitecturii brancovenesti cu puternice influente bizantine. Cladirea urma sa aiba un schelet de beton armat pe care a fost apoi adaugata caramida.

Piatra de temelie a fost pusa intr-un cadru festiv, in prezenta lui Ion I. C. Bratianu, pe 7 octombrie 1923, iar dupa 10 ani, pe 5 noiembrie 1933, primul patriarh al Romaniei, Miron Cristea, oficia prima slujba in lacasul finalizat.

Cladirea a ramas neschimbata in cei aproape 90 de ani de existenta, doar in cele patru colturi ale naosului au aparut cate o mica turla. Si bineinteles, vegetatia din jur care ascunde partial cladirea.

Sursa: wikipedia

Bucuresti - Calea Grivitei

2010-09-03T17:33:00.002+03:00

Calea Grivitei este una din arterele care uneste Gara de Nord cu centrul capitalei, existenta sa fiind legata de cea a nodului feroviar bucurestean. Datorita traficului intens si a potentialului sau comercial, incepand cu finalul secolului XIX apar cladiri noi, reflectand cu precadere stilul eclectic de influenta franceza care domina la acea vreme arhitectura autohtona.

Totusi, lucrurile s-au schimbat in cei 80 de ani prinsi intre 2 poze luate din aproximativ acelasi loc. In realitate, strada surprinsa este Buzesti, in apropierea intersectiei cu Calea Grivitei. In partea stanga apare o cladire-ruina emblematica pentru Bucurestii actuali, despre care Raiden a vorbi intr-un articol al sau. Initial sala de teatru, apoi club al Partidului National Liberal, azi isi mai pastreaza numai fatada, restul cladirii prabusindu-se dupa un incendiu (catalogat de multi drept ”suspect”) de la inceputul anilor 90.

Zona a fost puternic marcata de doua aspecte istorice: primul, poate si cel mai grav, este reprezentat de bombardamentele anglo-americane care au distrus numeroase cladiri din zona Grivitei si au ucis multi civili. Al doilea moment nefast pe care l-a trait zona s-a petrecut in anii regimului Ceausescu, atunci cand se construia metroul. O serie de cladiri aflate intre imobilul-ruina si Gara au fost demolate pentru ca pe acolo se planuia trecerea metroului. Casele au fost demolate, fapt care paradoxal l-a deranjat pe Ceausescu (”ce faceti ma, vreti sa daramati tot Bucurestiul?!”), iar traseul a fost schimbat pe sub strada Polizu.

Istoria merge mai departe si se pare ca va consemna un al treilea si, probabil, ultim episod negativ al acestui colt din Bucurestii vechi: demolarea cladirilor pentru largirea strazii Buzesti si fluidizarea traficului dinspre Piata Matache spre Piata Victoriei.

Poze de la expozitie

2010-09-03T14:36:00.002+03:00

Cu o mica intarziere, postam cateva poze de la expozitie. Va multumim tuturor celor care ati venit! :)

Expozitie ”Atunci Si Acum”

2010-08-24T22:06:00.004+03:00

A venit momentul sa anuntam cu mare tam-tam primul eveniment offline ”Atunci Si Acum”:

Expozitia ”Atunci Si Acum” va fi gazduita in cadrul atelierului foto de la ”Gradina cu artisti”, in zilele de 28-29 august 2010, intre orele 11:00 - 18:00, in curtea Palatului Sutu (actualul Muzeu al municipiului Bucuresti).

Va asteptam! :)

Bucuresti - Gara de Nord (2)

2010-08-22T00:54:00.002+03:00

Fata de precedenta antiteza, actuala comparatie este realizata din Calea Grivitei si suprinde corpul adaugat in perioada interbelica vechii gari. De pe la pas prin Bucuresti aflam si cateva date exacte referitoare la construirea acestei aripi: imobilul din prim plan tocmai fusese finalizat de cateva luni si reprezenta o extindere temporara a cladirii pana la construirea unei gari centrale (un articol detaliat pe aceasta tema poate fi citit pe la pas). Sectiunea din spate fusese realizata la finalul secolului XIX, pentru amenajarea de spatii pentru public si a unor case de bilete.

Antiteza surprinde unele diferente. Partea din stanga a garii (cea mascata in poza veche de tramvai) a fost reconstruita si suprainaltata fata de aspectul initial. Cladirea din extrema dreapta, care apare in fotografia din 1931, astazi este disparuta. Iar o data cu edificarea metroului, copertina de la parter a fost extinsa si asupra iesirii de la statia Gara de Nord.

Bucuresti - Blocul Frascati si Palatul Telefoanelor

2010-08-15T13:19:00.000+03:00

Cele doua imobile situate pe Calea Victoriei, intre vechea Piata a Teatrului si Piata Sarinda reprezinta arhitecturala modernista a anilor 30 din Bucuresti, urmare a dezvoltarii economice si culturale din perioada interbelica. De pe bucurestiivechi.ro amflam ca ambele imobile se afla pe locul vechii gradini a boierului Otetelesteanu.

In 1860, pe locul actualului bloc Frascati s-a ridicat Hotelul Otetelesteanu, dar care dupa numai 12 ani a ars. Dupa alti 3 ani, in 1875, cladirea, reparata si inaltata cu un etaj, a fost redeschisa sub numele de Hotel Frascati. Acest imobil a existat pana in anii 30, cand nevoia de largire a strazii a impus un nou aliniament al cladirilor, iar cladirea a fost demolata. Pe acelasi loc, dar mai retras fata de vechea fatada, s-a ridicat actualul bloc Frascati, la parterul caruia a functionat teatrul lui Constantin Tanase.

Pe locul de alaturi, zeci de ani a functionat gradina Otetelesteanu, un loc frecventat de intelectualii vremii, dar si de diferiti petrecareti care iscau batai dupa ce se delectau cu mai multe sticle de vin. In 1929, in locul gradinii a inceput constructia primului zgarie-nori din Bucuresti, iar in 1934 Palatul Telefoanelor era inaugurat. Constructia, proiectata de arhitecti americani, este reprezentativa pentru stilul art-deco, fiind pana in anii 70 cea mai inalta cladire din capitala. Datorita importantei sale in propaganda si comunicatii, cladirea a fost martora multor evenimente sangeroase: aici echipa lui Miti Dumitrescu a venit imediat dupa asasinarea la Podul Cotroceni a lui Armand Calinescu pentru a anunta razbunarea crimelor din noaptea Sfantului Andrei si tot aici s-au dat lupte in ianuarie 1941 (la conflictul legionari-Antonescu), dar si in decembrie 1989 (la intrarea dinspre Piata Sarindar exista o placa comemorativa pentru un soldat ucis in zilele Revolutiei).

Si totusi exista unele diferente intre infatisarea originala si starea de azi a imobilelor (ambele au fost renovate dupa 1990). Blocul Frascati si-a pierdut ornamentul modernist de pe coloana din centrul, aspectul sau usor monoton fiind perturbat numai de aparatele de aer conditionat. Palatul Telefoanelor a trecut printr-o ampla renovare deoarece structura cladirii se afla intr-o stare avansata de degradare. Probabil ca atunci i s-a adaugat o noua aripa (de aici se explica de ce in poza actuala Palatul Telefoanelor pare ”mai lat”), care se vede la o privire atenta, zidul nou fiind mai alb decat cel vechi.

Sibiu - Biserica Catolica

2010-08-12T15:43:00.003+03:00

Biserica Catolica ”Sfanta Treime” din Sibiu se afla in centrul istoric al orasului, pe una din laturile Pietei Mari. Istoria sa se leaga nu de mostenirea saseasca, ci de influenta austriaca si de puterea imparatului de la Viena.

O data cu reforma religioasa din spatiul apusean, Hermannstadt a trecut la confesiunea protestanta, in oras nemaifiind timp de un veac si jumatate nicio biserica catolica. Situatia se schimba dupa 1691, cand Transilvania trece si de jure in administratia austriecilor, exponenti ai contrareformei. Imparatul de la Viena urmarea castigarea de aderenti la catolicism, atat din randul romanilor ortodocsi, cat si din cei care alesesera protestantismul. Un prim pas au fost soldatii austrieci catolici care s-au stabilit la finalul secolului XVII in oras si care avea nevoie de un local unde sa se desfasoare serviciul divin. Dupa ce cativa ani a fost folosita in acest scop Hala Croitorilor, pe 4 iulie 1726 s-a pus piatra de temelie a actualei biserici din Piata Mare, iar constructia a fost finalizata in 13 septembrie 1733. Comunitatea catolica din Sibiu, pusa sub jurisdictia episcopului de Esztergom, se marise intre timp, soldatii aducandu-si familiile.

Biserica a avut initial o singura pictura, cea din spatele altarului, fiind apoi in totalitate pictata abia in 1904. Lucrari de restaurare au avut loc in anii 1977-1978. Important din punct de vedere istoric sunt confesionalele baroce de secol XVIII si orga adusa de la Viena in 1860.

Revenind la antiteza, in stanga se vede biserica evanghelica, astazi mascata de cladirea primariei, fost sediu de banca.

Bucuresti - Strada Stavropoleos

2010-08-07T16:01:00.003+03:00

(click pe imagine pentru marire)

Strada Stavropoleos face legatura intre centrul vechi al Bucurestilor si Calea Victoriei, fiind unul din locurile incluse in majoritatea ghidurilor cu tema istorica. Aici poti gasi o combinatie de stiluri arhitecturale si de cladiri reprezentative pentru Bucurestii vechi: de la neogoticul Carului cu Bere la clasicismul Palatului Postelor si de la post-brancovenescu bisericii care a dat numele strazii la secesionismul Bancii de Credit Roman.

Schimbari au aparut si vor mai fi: spre exemplu la capatul dinspre Calea Victoriei a aparut in anii 70-80 un bloc comunist care parca nu se potriveste cu restul imobilelor. In rest, oamenii vin, mananca, beau, se inchina, glumesc, se imbata, le pare rau, rad, isi fac planuri, pleaca, apoi vin iara si totul se repeta. Pana intr-o zi. Insa in locul apar alti oameni, alte ganduri, alte planuri, alte destine. Strada si cladirile raman aici.

Sibiu - Hotelul Imparatul Romanilor

2010-07-16T23:01:00.001+03:00

(click pentru marire)

Aflat in inima centrului vechi al Hermannstadt-ului, aproape de Piata Mare, Hotelul Imparatul Romanilor este una din cladirile reprezentative si impunatoare.

Imobilul (aflat in plan secund - despre cea din stanga nu am reusit sa gasesc nicio informatie) se afla pe actualul bulevard Nicolae Balcescu, in prezent zona pietonala. Datele istorice pe care le-am gasit sunt usor confuze: pe site-ul oficial se spune ca hotelul ar fi fost infiintat in 1555, dar in alte parti am gasit anul 1773. Totusi, este cert ca actualul imobil a fost ridicat in 1895. Intre timp, cladirea nu a suferit modificari esentiale, dar exista totusi unele transformari: la ultimul etaj au disparut ferestrele mici deschise in acoperis, in locul lor fiind ferestre mari, spatiul fiind totodata largit.

Si totusi, de unde acest nume? Transilvania a revenit la finalul secolului XVII sub stapanirea habsburgilor, care au urmarit dezvoltarea economica si asigurarea prosperitatii regiunii. Intre 1780-1790 (dupa 15 ani de coregenta alaturi de mama sa) la Viena a domnit Iosif II, un adevarat ”despot luminat” care a incercat sa adopte o serie de reforme radicale, in special in Ardeal. A fost preocupat si de soarta altor nationalitati din Imperiu, printre care si romanii, de aici conturandu-se portretul de ”bunul imparat”, iar hotelul din inima Sibiul a fost denumit astfel in memoria sa. Tot lui Iosif II i se datoreaza si numele unor comune din apropierea Bistritei, care si astazi poarta numele de Salva, Romuli, Parva si Nepos, in urma exclamatiei sale: "Va salut mici urmasi (nepoti) ai romanilor" (in latina: "Salva Romuli parva nepos").

Bucuresti - Hotel Athene Palace

2010-07-01T21:20:00.005+03:00

(click pe imagine pentru marire)

Zona Palatului Regal a cunoscut o dezvoltare accentuata in anii Regelui Carol I, cand au fost construite o serie de cladiri impunatoare precum Atheneul, Fundatia Culturala Carol I, Hotel Imperial sau Palatul Jockey Club. Si totusi mai ramasesera spatii cu iesire la Calea Victoriei, care puteau fi exploatate de catre ”dezvoltatorii imobiliari”.

Un astfel de loc se afla la intersectia fostului Pod al Mogosoaiei cu strada Episcopiei unde pana pe la 1850 s-a aflat (conform bucurestiivechi.ro) hanul lui Ivanciu Gherasi, cand a fost inlocuit de hotelul lui Niculae Neculescu (un bogat proprietar, originar din Ramnicu-Sarat).

Vechea constructie a fost la randul ei demolata si intre 1912-1914, conform planurilor arhitectului Theophile Bradeau s-a ridicat prima cladire din Bucuresti cu structura din beton armat: Hotelul Athene Palace. Fatada sa era una in stil clasic, bogat decorata cu stucaturi.

Aspectul initial al cladirii a fost schimbat radical in 1937, sub indrumarea lui Duiliu Marcu, pe fatada simplificata a imobilului fiind trasate arcade alungite pe 3 etaje, pentru a oferi hotelului un aspect modernist. De la o fereastra de la primul nivel, jurnalista americana Margaret Bourke-White a privit toate evenimentele care au marcat anii 1940-1941 pentru Romania: manifestatiile din fata Palatului Regal in cinstea revenirii la tron a Regelui Mihai, defilarea camasilor verzi din 6 octombrie, ofiterii Wehrmachtului sositi in capitala sau confruntarile dintre legionari si armata.

La restaurantul hotelului, aflat la parter, se intalneau fosti si actuali diplomati care dezbateau politica si construiau intrigi sau se nasteau legaturi amoroase intre doamnele romance din inalta societate si atragatorii militari nemti. Cutremurul din toamna lui 1940 nu a afectat structura de rezistenta a cladirii, dar pe fatada se vedeau crapaturi semnificative.

Mult mai grave pentru cladire au fost bombaradamentele anglo-americane din 1944. O parte a hotelului a ars, iar toate geamurile au fost sparte de suflul exploziilor. Cu toate acestea, dupa razboi, cladirea a fost renovata si si-a pastrat in anii negri ai comunismului ceva din farmecul sau interbelic. Poate era datorita barmanului de culoare Petrica Johnson, una din figurile jazzului bucurestean. Sau poate datorita lui Pastorel Teodoreanu care pana sa sufere grozaviile temnitelor comuniste, inca mai putea fi vazut la barul hotelului. Intr-o seara din acei ani tulburi, celebrul epigramist, iesind putin turmentat din bar i-a intins 5 lei unui domn imbracat elegant si i-a cerut sa-i cheme un taxi. Respectivul, enervat, i-a raspuns ca este amiral si ca pentru ofensa adusa poate dispune masuri dure impotriva lui Pastorel. Acesta din urma nu a parut prea speriat si i-a raspuns franc: ”bine, atunci cheama-mi un vapor...”. (sursa)

Dupa cutremurul din 4 martie 1977 era nevoie de o renovare a cladirii, ceea ce s-a si produs in 1983, cand interior a fost ”modernizat” dupa dulcele stil al epocii Ceausescu. Din fericire, dupa 1990, hotelul a fost reamenajat si relansat in 1996 sub numele de ”Athene Palace Hilton”.

In cautarea Bucurestiului pierdut

2010-05-29T11:03:00.003+03:00

(cu o oarecare intarziere semnalam si noi un proiect fain de redescoperire a Bucurestilor)

Concursul de explorare urbana “In cautarea Bucurestiului pierdut” scoate in weekend 80 de bucuresteni in strada

In 29-30 mai va avea loc concursul de explorare urbana "In cautarea Bucurestiului pierdut" ce da startul proiectului cu acelasi nume, prin care cetatenii vor contribui la realizarea planurilor de valorizare urbana pentru zonele protejate.

     Desi initial deschiseseram 40 de locuri, numarul de aplicanti a fost mult mai mare decat ne asteptam. Asa ca sambata si duminica vom iesi pe strazi cu 80 de bucuresteni, impartiti in 40 de echipe, sa exploram patrimoniul arhitectural a patru dintre cele 12 zone cartate ale capitalei. Traseul si regulamentul sunt disponibile pe www.bucurestiulpierdut.ro

     Ca oamenilor sa le pese, au nevoie sa intelegeaga si sa cunoasca, asa ca vom avea alaturi de noi un grup de experti si de oameni pasionati de Bucuresti carora concurentii le vor putea pune intrebari despre istorie, arta, urbanism, arhitectura dar si prevederi legislative, pentru a accesibiliza acest tip de informatie intr-un cadru interactiv:

Sambata, 29 mai :  Doina Vella (distrugeri.ro), Alexandru Binescu (Asociatia Bucuresti), Adrian Balteanu, Romulus Bena (Prietenii Scolii Centrale), Dan Nicuşor (Salvati Bucurestiul), Adrian Ionescu (Institutul National al Patrimoniului), Lorin Niculae (Fundatia Soros)

Duminica, 30 mai: Doina Vella, Alexandru Binescu, Adrian Balteanu (arhitect) Romulus Bena,   Radu Oltean ( art-historia.blogspot.com), Adrian Craciunescu (arhitect)  Andreea Matache ( profesor universitar), Cristian Corvin (arhitect)

Dotate cu aparate foto si un mic ghid despre stilurile arhitecturale, echipele vor trebui sa vina cu idei de reconversie a caselor parasite, sa discute cu localnicii acestor cartiere, sa identifice cladirile monument in pericol de deterioare sau de demolare si, pe baza unei zile petrecute "pe teren", sa ne propuna planuri de valorificare pentru zonele explorate pentru ca la randul nostru sa le propunem Primariei si sa negociem implementarea celor fezabile. Echipa castigatoare va pleca acasa pe bicicletele primite premiu.

Planurile de valorificare din concurs si de pe platforma online vor fi sunt susţinute şi dezvoltate pe parcursul întregului an prin întâlniri consultative cu locuitorii ai acestor zone, întâlniri directe cu instituţiile publice şi o expoziţie foto. Proiectul În căutarea Bucureştiului Pierdut este derulat de Centrul de Resurse pentru participare publică, în parteneriat cu Asociaţia Salvaţi Bucureştiul şi Asociaţia Bucureşti Pro Urbe.

www.bucurestiulpierdut.ro
facebook : bucurestiulpierdut.ro
twitter #cautbucuresti

Bucuresti - Cercul Militar

2010-05-04T20:28:00.002+03:00

O alta cladire emblematica a Bucurestiului este Palatul Cercului Militar National, aflata la intersectia Bulevardului Elisabeta cu Calea Victoriei. Amplasamentul a avut secole de-a randul o incarcatura religioasa, aici aflandu-se vreme de aproape doua secole si jumatate manastirea Sarindar, ctitorie a lui Matei Basarab (iar mai inainte de aceasta, ar fi existat o bisericuta a boierilor Cocorasti). Numele venea de la grecescu ”saranda”, care insemna 40, manastirea fiind, se pare, a 40-a ctitorie a domnitorului.

Imobilul a fost afectat de cutremure si a ajuns intr-o stare avansata de degradare. Terenul a trecut in proprietatea autoritatilor militare, iar edificiul religios a fost demolat. Lucrarea a fost incredintata arhitectului roman Dimitrie Maimarolu, secondat de V. Stefanescu si E. Doneaud. Inainte de a incepe lucrarile propriu-zise, in solul mlastinos s-au infipt piloni de stejar, pentru a stabiliza fundatia viitorului edificiu.

Constructia a inceput in 1911 si la inceperea Primului Razboi Mondial, palatul era in mare masura finalizat. Ocuparea Bucurestilor de catre armatele Puterilor Centrale a insemnat o perioada nefasta pentru cladire, trupele de ocupatie aducandu-i o serie de stricaciuni, mai ales in interior. Dupa 1918, lucrarile de renovare au inceput, iar abia in 1923 a avut loc si inaugurarea oficiala.

De-a lungul vremii, pe coloanele de pe fatada au fluturat steagurile romanesti, naziste sau sovietice ori au fost suport pentru portretele diferitilor ”tovarasi” de pana in 1989. De remarcat este faptul ca in anii 80 a avut loc si ultima renovare a Palatului. Astazi, cladirea oficial numele de ”Cercul Militar National”.

Si tot aici, pe 27 mai 2010, va avea loc Balul Bucurestiului interbelic - mai multe detalii aici.

Sursa: informatia.ro, wikipedia

Bucuresti - Pasajul Villacrosse - Macca

2010-04-23T13:15:00.001+03:00

(click pe imagine pentru marire)

Si revenim la Margaret Bourke-White. Probabil ca dupa ce a fotografiat fatada Palatului BNR, a mers pe langa cladire si a ajuns in fata pasajului Macca - Villacrosse. L-a fotografiat si a mers mai departe...

Cand doamna jurnalist a apasat butonul aparatului, ansamblul arhitectural avea deja aproape 50 de ani. Povestea incepe insa cu ceva mai mult de doua veacuri inainte. In secolul XVIII, pe acest spatiu se ridica Hanul Campineanu - in fond, hanurile si bisericile ocupau la acea vreme in mare masura zona considerata azi Centrul Vechi. Pe la 1843, arhitectul spaniol Xavier Villacrosse, devine proprietar al hanului, in urma casatoriei sale cu Polixenia, fiica lui Petros Serafim, important om al Bucurestilor de inceput de secol XIX.

Peste o jumatate de veac, se pune problema realizarii unui pasaj care sa usureze comunicarea dintre Palatul BNR si Calea Victoriei, iar proiectul ii este incredintat lui Felix Xenopol. Acesta isi duce la bun sfarsit misiunea, iar in 1891, pasajul este inaugurat. Cele doua ramuri ale sale purtau numele de Villacrosse si Macca (acesta din urma fiind cumnatul arhitectului spaniol).

In acest pasaj a functionat o vreme si bursa de valori din Bucuresti, pana sa isi ridice elegantul sediu din apropiere. Daca in perioada comunista, pasajul a purtat denumirea de ”Bijuteria” (de la magazinul omonim), dupa 1989 a revenit la numele sau initial. Astazi, (inca) mai este un loc de admirat frumusetea vechiului oras, cel neafumat de narghilele si nepazit de mumii de faraoni.

Bucuresti - Caru cu bere

2010-04-09T16:55:00.000+03:00

(click pe poza pentru marire)

Prin munca, rabdare, energie si cinste la idealul ales!

(Motto-ul restaurantului)

Daca as fi pus sa aleg cel mai fain loc din Bucuresti, Caru cu bere ar fi printre primele variante de raspuns care mi-ar veni in minte. Sa fie cladirea neogotica proiectata de arhitectul austriac Zigfrid Kofczinsky in 1899? Sa fie interior de inceput de secol XX, perfect conservat? Sa fie cei mai amabili chelneri pe care i-am intalnit in capitala? Sa fie mancarea excelenta, fie ca e vorba de o masa copioasa sau de un meniu studentesc? Cred ca mai degraba este berea casei, dar ramane intre noi...

Povestea incepe in 1879, cand Mircea Nicolae si familia sa, originara din Ardeal, pornesc afacerea in vechiul han Zlatari, din apropiere. Restaurantul are mare cautare, poate si datorita berii facuta dupa o reteta de familie, tinuta si astazi secret. In consecinta, Mircea Nicolae ridica un imobil propriu in strada Stravopoleos in care Caru cu bere isi construi reputatia de unul din cele mai cautate localuri din Bucuresti.

Pe aici au mancat si au baut o serie de oameni de seama, precum Cosbuc, Caragiale, Iancu si, bineinteles, Ovidiu si Diana. Deja tot vorbind despre acest restaurant m-a cuprins o pofta teribila, asa ca va las sa gasiti si alte informatii pe www.carucubere.ro. Ne vedem la Caru cu bere!

Targoviste - Muzeul de Arta

2010-03-29T22:54:00.003+03:00

Incepem si seria antitezelor din Targoviste! Primul material: Muzeul de Arta. Partea proasta este ca nu prea avem multe informatii despre aceasta cladire. Tot ce putem spune este ca institutia s-a mutat in acest local in 1971. Mai stie cineva ceva?

Bucuresti - Palatul BNR

2010-03-21T12:02:00.000+02:00

(click pe poza pentru marire)

Februarie. 1940. Bucuresti. Regatul Romaniei. Margaret Bourke-White, prima femeie corespondent de razboi, se afla in capitala unei tari ce isi traia ultimile luni de existenta intr-o zodie istorica norocoasa. Mergand pe Lipscani, probabil spre Grand Hotel, americanca se opreste in fata Palatului BNR, si fotografiaza. Apoi merge mai departe.

Februarie. 2010. Bucuresti. Republica Romania. Aparatele foto s-au schimbat, Romania normala a murit undeva la mijlocul anilor 40, iar Margaret Bourke-White a trecut in lumea de dincolo in august 1971. Singur, Palatul Bancii Nationale a Romaniei a ramas acelasi. In fond, fatada de la Lipscani a vazut multe: jobene trecand agale ametite de prea multe pahare, tramvaie trase de cai tarandu-se prin arsita verii, taranci ducandu-si cosurile spre Piata Mare, automobile si diplomati straini, gloante si bombe aruncate de-a valma, sandale proletare pasind indiferente si blugi taiati alaturi de fuste hippie. Si, pentru ce?

Vreme trece, vreme vine...

Bucuresti - Palatul Bursei

2010-03-13T11:02:00.000+02:00

Palatul Bursei din Bucuresti (astazi sediul Bibliotecii Nationale) reprezinta, atat prin stil cat si prin amplasament, dorinta de tranzitie de la lumea secolului XIX la o societate romaneasca moderna. Despre imobilul aflat la intersectia strazilor Smardan, Ion Ghica si Doamnei, mai multe lucruri am aflat de la BucurestiiNoiSiVechi care si ei la randul lor au auzit de la Jurnalul National. Asa ca ii voi cita nitel, iar mai multe detalii pot fi gasite pe linkuri mai sus mentionate:

”Locul pe care s-a construit cladirea, a carei prima destinatie
a fost aceea de sediu al Bursei a fost donat de ministrul industriei, Ioan
Lahovary. Anterior, in acea zona se afla o cladire apartinand clucerului
Barcanescu. In 1907 s-a organizat un concurs in vederea edificarii Palatului
Bursei, castigator fiind proiectul arhitectului Stefan Burcus (1871-1928).
Constructia a inceput in mai 1908, inaugurarea s-a facut pe 23 (27 din alte
surse) mai 1911. Stilul este cel neoclasic francez, cu pilastri si coloane in
stil corintic.
Cladirea a fost incepand cu 1955 sediul Bibliotecii Centrale de
Stat/ Biblioteca Nationala a Romaniei. Ceausescu n-a mai apucat sa mute
Biblioteca in sediul pe care il pregatise, pe langa Piata Unirii...”

Materialele despre Bucuresti pot fi citite si in rubrica ”De atunci si de acum” de pe BucurestiiVechiSiNoi (adica altceva decat BucurestiiNoiSiVechi). Va invit sa faceti o vizita si acolo, mai ales ca incepand cu acest post, datorita lui Cristian, va apare si o mica animatie interesanta.

Prefectura Politiei Capitalei

2010-03-03T19:47:00.006+02:00

(click pe poza pentru marire) - Poza veche: arhiva Life

Politia bucuresteana si-a stabilit sediul pe Podul Mogosoaiei (devenit apoi Calea Victoriei) in 1866, intr-un imobil in stil clasic, cu parter si etaj [1]. Nevoile institutiei au crescut, iar in perioada interbelica s-a simtit acut nevoia unui nou sediu. Astfel, vechea cladire a fost demolata si in locul ei a aparut in 1935 actuala constructiei masiva si cu fatada retrasa cativa metri de la strada.

Fiind sediul Politiei din capitala, cladirea a avut parte de actiune chiar de la primii ani ai sai. In timpul rafuierilor dintre Carol al II-lea si legionari, unii din acestia din urma au fost inchisi si anchetati in aceasta cladire. Reprezentativ pentru acest episod istoric este cazul Luciei Grecu, o legionara care s-a aruncat (sau a fost aruncata) pe geam, de la etaj, murind la impactul cu trotuarul din fata imobilului [2]. Istoria a mers mai departe, iar in ianuarie 1941, cladirea a fost unul din locurile in care camasile verzi s-au baricadat in fata armatei ramasa fidela lui Ion Antonescu, si chiar au fost inregistrate si focuri de arma [3].

Nu stiu daca in anii imediat urmatori instalarii comunistilor, in cladire s-au mai petrecut lucruri obisnuite acelei perioade, adica arestari pe criterii de clasa, torturi, etc. In schimb, cladirea revine in prim-plan in 1990, si, oarecum, in acelasi ”spectru verde”. Pe 13 iunie, cand Piata Universitatii era curatata cu bate si pumni, Ion Iliescu lansa zvonul ca ar fi fost vorba de grupari fasciste, deoarece pe Prefectura Politiei Capitalei ar fi fost pus steagul legionar[4]. Cateva ore mai tarziu, cladirea era devastata (de mineri?) [5]. Ordinea a fost restabilitata, iar in cladire au inceput interogatoriile si, se pare, si bataile [6].

Astazi, imobilul a trecut peste istoria sa zbuciumata. Nu mai sunt mitraliere, nu mai sunt batai, ci doar camere de filmat, interviuri si reflectoare. Si culoarea portocalie de pe fatada.

Later Edit: Armyuser a realizat un articol interesant despre constructia acestei cladiri.

Palatul Societatii Actiunea Economica a Romaniei

2010-02-27T17:15:00.004+02:00

(click pe poza pentru marire)

Imobilul de pe bulevardul Nicolae Balcescu a fost ridicat la inceputul anilor 20 (finalizat in 1925), fiind una din primele constructii inalte de pe viitorul bulervard-simbol al arhitecturii interbelice bucurestene. Arhitectul este Leon Silion, de origine evreu, iar stilul cladirii este neo-romanesc.

Tot ce stiu - legat de destinatia sa - este ca palatul a fost ridicat pentru Societatea ”Actiunea Economica a Romaniei”. La cutremurul din 4 martie 1977, si-a pierdut turnuletele din extremitati, iar acoperisul a fost simplificat substantial (mai pe larg despre acest caz a vorbit Raiden). Cu toate ca nu prea mai seamana forma de azi cu cea initala, este fara indoiala vorba de aceeasi cladire, deoarece in stanga se vede o parte din Biserica Italiana.

Bucuresti - Ateneul Roman

2010-02-16T16:24:00.004+02:00

Inainte de a fi o cladire, ”Ateneul Roman” a fost o societate culturala infiintata in vreme lui Alexandru Ioan Cuza de catre cativa intelectuali romani.

Apoi a aparut firesc nevoia unui sediu, iar atentia a fost indreptata catre un loc destul de central care apartinea familiei Vacarestilor. Deja in acel spatiu se incepuse constructia manejului patronat de catre „Societatea Equestra Romana” (sau, conform lui Bacalbasa, cladirea ar fi fost destinata unui circ). De aici se explica forma circulara a Ateneului, la baza sa fiind fundatiile de piatra destinate acelui manej (arena unde se invata calaria).

Constructia propriu-zisa a inceput in 1886, iar o parte din bani au provenit din colecta ”Dati un leu pentru ateneu!”. Arhitectul acestei cladiri este francezul Albert Galleron.

Daca de cutremure a scapat neafectata, bombardamentele din vara lui 1944 i-au produs mari stricaciuni, dar cladirea a fost renovata.

Un detaliu destul de interesant de pe fatada clasica a constructiei il reprezinta cele 6 mozaicuri despre care a scris Radu Olteanu.

Ploiesti - Parcul Halelor Centrale

2010-02-14T13:57:00.002+02:00

Parcul din fata Halelor Centrale este o apartie relativ noua in viata orasului. Povestea acestei zone incepe cel mai probabil in secolul XVIII cand, datorita deplasarii vetrei orasului dinspre actualul cartier Mihai Bravu spre locul unde azi este Hotel Prahova, spatiul a devenit oborul localitatii.

Treptat, datorita cresterii numarului de locuitori, s-a transformat in piata principala a Ploiestilor, cu toate ca tot ”Oborul” i-a ramas numele. Soarta actualului parc se putea schimba in 1846 cand Bibescu Voda, trecand prin Ploiesti, a propus ca pe acest loc sa se ridice localul primariei care pe atunci era in casa lui Hagi Buzila. Locuitorii insa s-au opus, sustinand ca e mai importanta dezvoltarea oborului decat ridicarea unui imobil propriu al administratiei locale.

Asa ca batranul obor si-a continuat dezvoltarea devenind o ingramadire de tarabe insalubre. In monografia lui Sevastos exista o descriere a vechii piete: ”Aceasta (...) era o adunatura de maghernite de diferite marimi lipsite de confort si de igiena. De aceia toata apa rezultata din spalarea zarzavatului ramanea pe loc in baltoace murdare. Cum in piata nu erau closete, spatiile dindaratul gheretelor erau intrebuintate drept vespasiane. Acelasi loc servea si la depozitarea zarzavatului.

Articolul complet pe RepublicaPloiesti.

Bucuresti - Piata Teatrului

2010-02-08T21:50:00.002+02:00

O antiteza de 70 ani. Nu are sens sa adaug informatii istorice si alte lucruri, deoarece pe Bucurestii Vechi exista un serial excelent despre toate aceste cladiri (de la stanga la dreapta: Hotel Continental, Hotel Hugues, Casa Resch si Blocul Imobiliara).

Punctez doar cateva diferente care apar: multimea de oameni de odinioara a fost inlocuita cu masini, Casa Resch si Hotel Hugues si-au pierdut fatadele bogat decorate, iar blocul Imobiliara a pierdut un etaj (la bombardamente?).

Biserica Sf.Nicolae - Nicuț

2010-01-19T16:48:00.005+02:00

Pe site-ul Ministerului culturii la monumente, apare ca fiind datata in anul 1708.
Nu se cunoaste insa anul primei constructii, dar exista in secolul XVII.

Din pacate nu stiu prea multe informatii despre aceasta biserica. Am cautat si pe internet dar nu prea am gasit mare lucru.
Daca stiti voi mai multe date despre ea scrieti la comentarii.

Bucuresti - Hotel Continental

2009-12-27T13:29:00.003+02:00

Despre aceasta cladire nu stiu (aproape) nimic, cu exceptia faptului ca la parter au functionat de-a lungul timpului drogueria Venus si magazinul Schul. In lista monumentelor istorice se precizeaza ca este de la sfarsitul secolului XIX - inceputul secolului XX. Asa ca astept o mana de ajutor :)

In rest, apare aceeasi diferenta ca mai in toate pozele din Bucuresti: masini multe. Mult prea multe. In plus, cladirea din continuarea hotelului a fost suprainaltata si si-a pierdut stucaturile, strada Ion Campineanu este azi mult mai larga decat in urma cu un secol, iar cladirile cu 1/2 etaje au fost inlocuite de imobile interbelice.

Campulung Muscel - Vila Ilie Mirea

2009-12-18T11:19:00.008+02:00

Este situată în str. Matei Basarab nr. 135 şi a fost construită la începutul sec. XX după planul arhitectului Ion Mincu. După naţionalizare a avut mai multe destinaţii (internat şcolar, Casa pionierilor ş.a.). În prezent a intrat în posesia urmaşilor familiei Mirea.

Sighisoara - Turnul cu Ceas

2009-12-16T17:56:00.003+02:00

Pentru Transilvania, reprezentativ este orasul Sighisoara. Pentru Sighisoara, reprezentativa este cetatea medievala. Iar pentru cetatea medieval, reprezentativ este, fara indoiala, Turnul cu Ceas care se inalta la intrarea in ”asezarea de sus”, fiind secole de-a randul poarta catre inima localitatii.

Construit cam pe vremea cand abia se constituia statul in Moldova si Tara Romaneasca, adica in secolul XIV, turnul a fost refacut de mai multe ori, fie din cauza incendiului devastator din 1676, fie din cauza diferitor asedii (cum a fost cel al curutilor - care a afectat si Turnul Steingasser din Medias). Pana in 1556, aici a fost sediul Primariei, ca mai apoi imobilul sa aiba diferite functii. In 1899, in turn se va deschide primul muzeu al Sighisoarei, prin efortul comunitatii sasesti.

Despre ceasul cu figurine nu spun nimic - e prea fain ca sa nu-l vezi cu proprii ochi. In schimb, cele 4 mici turnulete din colturile acoperisului Turnului reprezentau in perioada medievala drepturile judecatoresti sporite ale cetatii - cum ar fi acela de condamnare la moarte.

Bucuresti - Palatul Regal

2009-12-08T20:49:00.003+02:00

Muzeul National de Arta din actuala Piata a Revolutiei a fost initial resedinta monarhiei romanesti, locul in care se jucau adeseori cartile politicii interne. Nu voi repeta intreaga istorie a Palatul Regal, povestita de Raiden, ci ma voi axa pe cateva amanunte legate de antiteza de mai sus.

Vechea cladire a regilor Carol I si Ferdinand arsese in 1926 asa ca a aparut ideea construirii unui nou Palat Regal, fapt de care s-a folosit Carol al II-lea care isi dorea o capitala cu o arhitectura monumentala. Iar resedinta sa nu putea sa nu fie un punct de referinta in transpunerea in realitate a conceptiilor sale. Lucrarile au fost realizate in anii 30, iar cladirea are o forma de U.

In centrul Palatului era sala de consiliu, iar in noptile in care luminile erau aprinse, bucurestenii care treceau prin Piata Palatul Regal (asa se numea atunci) stiau ca Regele era intr-o importanta sedinta de ministri. O ziarista americana povestea tensiunea din iunie 1940, cand in fata Palatului multimea astepta cu multa incordare decizia care se lua cu privire la cedarea Basarabiei. Tot in fata cladirii, pe unde azi masinile trec in viteza si putinii pietoni in nepasare, au avut loc o multime de manifestatii, unele reprimate sangeros, precum cea din 8 noiembrie 1945, cand tinerii taranisti si liberali care il ovationau pe MS Regele Mihai, au fost batuti crunt de catre comunistii.

In stanga antitezei apare una din aripile Palatului - cea de sud, numita si Kretulescu, dupa biserica omonima de langa. A fost singura parte a cladirii nefinalizata in timpul lui Carol al II-lea. Tot aici a fost tinut, in orele imediate arestarii, maresalul Ion Antonescu. Si tot aceasta aripa a fost si cea mai lovita de gloantele din decembrie 1989.

Medias - Strada Turnului Forkesch

2009-12-01T13:44:00.003+02:00

Strada Turnului Forkesch face legatura, evident, intre turnul omonim si centrul vechi al orasului. Schimbari insemnate nu par a fi, cu putine exceptii: au aparut cateva case noi pe partea dreapta, multi copaci au disparut, iar scarile din stanga au fost ”modernizate”.

Bucuresti - Fundatia Universitara Carol I

2009-11-26T22:10:00.004+02:00

Istoria acestei cladiri incepe o data cu dorinta Regelui Carol I de a ridica un imobil care sa gazduiasca o bibioteca pentru studentii din Bucuresti. Piatra de temelie a fost pusa in 1891 si, cu toate ca lucrarile s-au terminat 2 ani mai tarziu, inaugurarea efectiva a fost in 1895, deoarece Majestatea Sa a decis sa astepte linistirea situatiei interne. Tinerii liberali protestau impotriva initiativei lui Carol I si refuzau sa intre in biblioteca. Numai ca luxul, dotarile si, mai ales, curiozitatea i-au facut pe studenti sa cedeze si accepte darul Regelui, care donase bani si sute de carti fundatiei.

Constructia initiala era foarte redusa fata de cea de acum, fiind constituita de aripa dinspre strada Boteanu / fostul sediu al Ministerului de interne. Cum numarul cititorilor a crescut rapid, s-a simtit necesitatea unei largiri a imobilului si asa s-a construit intre 1911 - 1914 actualul palat, cu inconfundabila sa fatada de la Calea Victoriei. Ambele lucrari au fost realizate de catre arhitectul francez Paul Gotereau, acelasi care a conceput si Palatul CEC.

Perioada interbelica a semnificat apogeul fundatiei. In aula se tineau conferinte la care participau si luau cuvantul intelectuali de marca ai vremii. Bombardamentele americane din 1944 au afectat cladirea, dar momentul greu a fost depasit. Cladirea supravietuieste, dar institutia va fi schimbata de catre noile autoritati comuniste, care sterg numele Regelui Carol I din denumirea oficiala, ba chiar redenumesc fundatia in ”Biblioteca Central Universitara C.I.Parhon”.

Cel mai negru moment din istoria cladirii a fost momentul decembrie 1989, cand, sub pretextul luptei cu teroristii, tancurile din Piata Revolutiei au tras in vechiul palat, afectandu-l semnificativ si distrugand nenumarate manuscrise si carti de valoare. In ciuda staruintelor personalului bibliotecii de a nu trage in cladire, respectivul comandant a replicat ceva de genul ”am ordin sa dau jos cosmelia aia”. Urmarea? A ajuns general, sef al Directiei de Cultura a Armatei si revolutionar cu acte in regula. Din fericire, cladirea a fost renovata foarte inspirat, in spate s-a ridicat o constructie moderna care intregeste vechiul imobil, iar azi Fundatia Universitara Carol I este una din cele mai pozate cladiri din Bucuresti.

Medias - Turnul Forkesch

2009-11-19T19:06:00.003+02:00

Turnul Forkesch a fost construit intre 1494 - 1534 fiind unul din cele 3 turnuri principale ale sistemului de fortificatie a vechiului oras medieval. Pana in 1880 a avut la nivelul superior un ceas care batea gongul la fiecare ora.

Se afla vis-a-vis de Catedrala Ortodoxa din localitate.

Bucuresti - Cinema Scala

2009-11-15T14:04:00.005+02:00

Click pe poza pentru marire

Daca nu se intelege mai nimic din antiteza, atunci sa stiti ca nu e vina mea. E cam greu sa vezi ce e azi sub cearsafurile colorate aruncate machiavelic peste cladirile vechi. De fapt, subiectul ascuns al comparatiei este imobilul Scala despre care a scris mai demult Armyuser un articol detaliat, din care spicuiesc:

Imobilul Scala din Bucuresti a fost ridicat in anul 1935 si reprezinta o creatie
a lui Rudolf Fränkel, un arhitect de frunte al avangardismului din Berlinul
anilor 1930, emigrat in Romania in vara anului 1933, ca urmare a persecutiilor
regimului nazist indreptate asupra evreilor. (...)

Imobilul Scala este
destinat birourilor, avand spatii comerciale la parter si adapostind in interior
o sala pentru un cinematograf. Cladirea este remarcabila in special pentru cele
două referinte subtile la spiritul anilor 1930. Masa construita este structurata
in doua volume articulate la nivelul strazii.

In coltul din stanga se vede cladirea Hotelului Ambasador - neconstruit inca la acea vreme, iar in drepta, astazi se vede noul bloc Scala, despre care Raiden a dat mai multe explicatii.

Ploiesti - Catedrala Sfantul Ioan

2009-11-10T13:15:00.001+02:00

Unul dintre reperele orasului Ploiesti este Catedrala ”Sfantul Ioan” situata pe vechea Calea Campinii, in actuala Piata Eroilor. Astazi, biserica este intr-o reconstructie planuita inca din interbelic, deoarece inca de atunci se simtea nevoia unei catedrale pe masura orasului. Ziduri vechi dispar, dar istoria ramane.

Biserica a fost construita pentru prima data imediat dupa anul 1810. Probabil din cauza subrezimii sale sau a faptului ca devenise prea mica pentru mahalaua omonima, in 1840 este demolata si se construieste pentru a doua oara biserica.

Citeste restul articolului

Bucuresti - Biserica Rusa

2009-11-04T21:32:00.001+02:00

Aflata in centrul orasului, langa Palatul Societatii Generala, Biserica Rusa este un must pe lista si asa lunga a provincialilor veniti in capitala sau a oricaror alti straini ajunsi pe malurile Dambovitei. Turlele ei sunt o aparitie excentrica in arhitectura eterogena a Bucurestilor, iar silueta ei de skyscraper religios atrage imediat privirile.

Povestea incepe in 1905, cand ambasadorul rus Ghiers decide sa faca demersurile necesare pentru a se ridica o biserica ortodoxa pentru personalul de la ambasada rusa (care se afla pe Calea Victoriei, la doi pasi de viitorul lacas de cult) si pentru toti rusii aflati (inca) doar ca simpli straini in capitala Regatului Roman. Tarul Nicolae al 2-lea (cel care avea sa fie ucis de catre bolsevici) ofera 600.000 de ruble, suficient cat sa nu se faca niciun rabat de la calitate si in 1909, biserica este sfintita.

Jurisdictia asupra bisericii s-a perindat, de-a lungul vremii, intre Moskova si Bucuresti. Pana in 1934, a fost sub autoritate ruseasca, apoi a intrat sub obladuirea Patriarhiei de la Bucuresti (cu o sincopa intre 1947 - 1957 cand a revenit la statutul initial). In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aici se tineau slujbele pentru basarabenii si bucovinenii refugiati din zonele ocupat de catre sovietici.

Cutremurul din 1977 i-a afectat cupola centrala, dar s-au facut imediat unele reparatii. Biserica avea insa nevoie de o renovare serioasa, iar aceasta a inceput in 2000 si - ghici ce - nu s-a terminat nici pana azi.

Ploiesti - Casa Gavanescu

2009-10-24T13:26:00.002+03:00

O comparatie usor diferita de restul de pe blog.

In 1907, pe strada C.A. Rosetti (azi Bobalna), chiar la intersectia cu Petre Cinta (azi Ana Ipatescu), un tamplar cu renume in oras, pe numele sau Simion Gavanescu, se hotaraste sa ridice o cladire durabila pentru el si sotia lui Alexandrina (”scumpa lui sotie” dupa cu el o numeste), dar si pentru copii sai: Maria, Gheorghe, Dumitru si Niculae. Intr-o zi de marti, pe 25 iunie... Citeste articolul complet aici.

Sighisoara - Strada ”1 Decembrie 1918”

2009-10-16T19:25:00.000+03:00

Revenind, in centrul istoric al Sighisoarei, in ”orasul de jos”: azi, strada ”1 Decembrie 1918”.

Artera incepe de la Tarnava Mare si se termina in Piata Hermann Oberth.

Ar fi pacat sa las articolul nefinalizat, asa ca dau un citat de pe Wikipedia:

La alegerile locale din 2008 candidatului PSD, Dorin Danesan, primarul in
functie al Sighisoarei, i-a lipsit un singur vot pentru a fi ales in primul tur
de scrutin pentru un nou mandat. [...] Dorin Danesan este fiul lui Ioan Danesan,
primar al Sighişoarei in anii 1970, de numele caruia se leaga demolarea unor
cladiri monument istoric din patrimoniul arhitectonic al orasului.

Iar cei ce viziteaza Sighisoara vor intelege si mai bine :-). Sau mai bine :-(.

Bucuresti - Universitatea si Statuia lui Gheorghe Lazar

2009-10-11T14:55:00.004+03:00

In prim-planul pozei vechi se vede cladirea veche a Universitatii din Bucuresti, imobil construit in vremea lui Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866), in mijlocul Bucurestilor, intre lanuri de porumb si terenuri virane. Grav afectata de bombardamentele din 1944, va fi demolata si reconstruita abia in anii `60, dar supraetajata si complet diferita si in interior.

In dreapta se observa statuia lui Gherghe Lazar, fondatorul primei scoli in limba romana din Bucuresti. Monumentul de marmura este opera lui Ion Georgescu, nimeni altul decat viitorul profesor al lui Constantin Brancusi, si a fost dezvelit in 1886, la mai mult de o jumatate de secol de la moartea lui Lazar.

Si ca la orice comparatie care vizeaza Bucurestiul, ceea ce frapeaza este numarul mic de automobile existente, in antiteza cu zilele noastre. :)

Tribunalul - Câmpulung Muscel

2009-10-07T21:27:00.003+03:00

Clădirea Tribunalului județului Muscel a fost dată in folosință in anul 1910. După desființarea județelor în 1950, devine tribunal raional, iar în 1968 s-a transformat în tribunal orășenesc, respectiv municipal în 1995.

Brasov - Piata Sfatului (3)

2009-10-02T09:50:00.000+03:00

O alta perspectiva din frumoasa Piata a Sfatului din Brasov. Poza veche este facuta undeva in jurul anului 1900, deoarece Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” este ridicata (turnul casei parohiale se va prabusi la cutremurul din 1940 si va fi refacut abia in 1972).

O alta diferenta este legata de cladirea din dreapta pozei. Pare ca initial fatada era mult mai bogat decorata decat este acum.

Medias - Turnul Steingasser

2009-09-28T14:28:00.001+03:00

Turnul Steingasser din Medias este rezultatul vechiului sistem de aparare al unei cetati medievale: breslele locale, pe cont propriu sau asociate, ridicau turnuri de aparare pe care le si intretineau. Astfel, turnul sus numit a fost construit intre 1507-1534 de catre zidarii si pietrarii sasi din localitate.

Grav afectat de asediul curutilor (luptatori antihabsburgici) in 1705, turnul a fost refacut in deceniile urmatoare, cand a si capatat aspectul actual.

Aiud - Colegiul ”Bethlen Gábor”

2009-09-24T09:00:00.002+03:00

O alta perspectiva asupra Colegiului ”Bethlen Gábor” din Aiud. Mai multe informatii aici.

Ce-ar fi sa le restauram?

2009-09-21T18:31:00.006+03:00

Sau cam asa s-a gandit TVR-ul, care a initiat o campanie in acest sens.

Campania "Restaurare" va invita sa contribuiti la salvarea
monumentelor istorice.
30 de cladiri monumente istorice, selectate cu ajutorul
Comisiei Nationale a Monumentelor, intra intr-o competitie în care publicul larg
va decide care dintre ele va fi restaurat. Ele aparţin acum primariilor si
consiliior locale care doresc sa le integreze in circuitul public, iar campania
TVR incearca sa le ajute.
Timp de zece saptamani, in fiecare duminica, un film documentar
va va prezenta cate trei monumente care trebuie restaurate. Dumneavoastra veti
fi invitati sa votati unul din trei.
Zece cladiri vor ajunge in finala care se va desfasura pe intai
decembrie. Atunci, veti fi invitati sa votati in direct care dintre cele zece
merita restaurata.
Tot pe intai decembrie se va organiza si un teledon pentru
strangere de fonduri pentru restaurarea cladirii care va castiga.
Stramosii nostri au dat un leu pentru Ateneu, şi Ateneul s-a
construit si ne mandrim cu el. Puteti contribui direct la salvarea altor cladiri
valoroase din patrimoniul nostru!

Mai multe detalii, pe saitul lor. Daca proiectul va avea o finalitate concreta, in sensul de a fi renovate cele 3 cladiri, atunci TVR-ul merita respect, o bere si audienta. Serios. :)

Brasov - Piata Sfatului (2)

2009-09-20T14:41:00.000+03:00

Piata Sfatului din Brasov a fost un martor al evolutiei mijloacelor de transport, fapt care a influentat si statul acestui spatiu din centrul orasului.

In secolele XVI-XVII, aici se desfasurau targurile saptamanale. Pe tarabe, in carute sau asternute pe jos, marfurile isi asteptau cumparatorii, iar seara, negustorii, se bucurau la hanuri si la carciumi de vanzarile de peste zi. Vremurile se schimba si in secolul XIX, in perioada clasicismului si romantismului, piata devine statie pentru birjele care duceau oamenii grabiti in diferite puncte ale orasului. In 1891 se va da in folosinta primul tramvai din Brasov, iar unul din capetele acestei prime linii va fi in Piata Sfatului.

Dupa 1900 incep sa apara automobilele, totul se va roti in jurul notiunii de viteza si usor - usor trasurile incep sa lase locul noilor vechicule. Exact acest prag este surprins in antiteza de mai sus. In perioada comunista, piata va deveni parcare pentru masinile al caror numar se tot inmultea in Brasov, ca peste tot in tara. Astazi, Piata Sfatului este o zona pietonala in care se organizeaza diferite concerte, expozitii, etc.

Busteni - Bulevardul "Carol I" (2)

2009-09-16T14:35:00.001+03:00

O alta perspectivă a Bulevardului ”Carol I” din Busteni.

Probabil imaginea este undeva de la inceputul anilor 30, deoarece prima casa din stanga pozei vechi a fost inlocuita cu o cladire tipica perioadei interelice. In plan departat se vede fostul Hotel Caraiman, actual spital orasenesc. De asemenea, in dreapta de tot se vad case care au fost demolate in perioada comunista, in locul loc fiind azi un parc si centrul comercial Costila.

Brasov - Palatul Prefecturii

2009-09-12T14:50:00.001+03:00

Pe bulevardul Eroilor din Brasov, foarte aproape de centrul vechi al orasului se afla o cladire masiva, dar foarte frumoasa, care astazi este sediul Prefecturii.

Imobilul a fost ridicat in 1902, dupa sta marturie anul de pe fatada si initial a fost Palat de Justitie, probabil pana la instaurarea regimului comunist. In fata acestei cladiri s-au adunat brasovenii pe 21/22 decembrie 1989 alaturandu-se Revolutiei de la Timisoara si Bucuresti. Si aici a fost unul din locurile din Brasov unde s-a tras spre revolutionari in timp acelor evenimente.

Leapsa de la Raiden

2009-09-09T13:05:00.003+03:00

Raiden de la Rezistenta Urbana s-a gandit sa ne trimit si noua o leapsa privind Bucurestii semicunoscuti / nepromovati / prea putin stiuti. Ii multumesc frumos pentru ca scoate blogul AtunciSiAcum din stereotipia in care parca se blocase. Asa ca iata propunerile mele:

1. Caru cu Bere

Sursa: flickr

Unul din cele mai faine localuri din Bucuresti. Magia incepe de cum pasesti inauntru - mobilier din lemn, pereti pictati, muzica live si mai ales berea casei. Fara indoiala, Caru cu Bere nu este doar o cladire.

2. Institutul national al magistraturii

Alta imagine nu am gasit. Cladirea la care ma refer este cea din stanga. Sursa: flickr

Cladirea de pe bulevardul Elisabeta este, in opinia mea, un exemplu de rafinament si stil interbelic. Prea putin pusa in valoare astazi.

3. Arhivele Nationale

Sursa: flickr

Situat intre Primaria Generala a capitalei si Institutul national al magistraturii, sediul de azi al Arhivelor Nationale este o cladire tare interesanta.

4. Casa de la intersectia strazilor Mircea Vulcanescu si Calea Plevnei

O imagine aparte, rupta parca dintr-o nuvela fantastica d-ale lui Eliade.

5. Casa pe Calea Grivitei

Este undeva in apropierea liceului bulgar. De cand am vazut-o prima data, am fost uimit de acest imobil. Azi este intr-o stare nu prea buna de conservare.

6. Fostul Hotel Astoria

Renovat mai mult sau mai putin reusit, dar cu siguranta ar fi putut fi pus mai bine in lumina.

Nominalizari lipsite de poze ar fi poze ar fi, cred eu, usor plictisitore. Asa ca ma opresc aici si multumesc inca o data lui Raiden. :)

Strada Negru Vodă - Bărăţia

2009-09-08T11:02:00.004+03:00

Bărăţia din Câmpulung a fost construită în secolul al XIII-lea.
În anul 1300, a fost înmormântat în interiorul acesteia comitele sas Laurencius de Longo Campo, conform inscripţiei de pe piatra tombală – prima scriere epigrafică în limba latină şi prima atestare a oraşului.
În anul 1730 a fost construit impresionantul turn – clopotniţă şi s-au înlocuit zidurile înconjurătoare.
În 1760 s-a terminat rezidirea Brăţiei arsă în incendiul din 1737.
Iată ce scrie Petre Ispirescu în una din lucrările sale : “Această biserică catolică este mai bogată decât toate bisericile ortodoxe: are moşii, codri de munţi cu păduri frumoase pe care le exploatează călugărul papistaş foarte sistematic; [...] se zice că bărăţia este înzestrată cu averi încă de pe timpurile lui Radu Negru Vodă. ”

Aiud - Biserica Catolica

2009-09-04T14:25:00.000+03:00

In centrul vechi al Aiudului se afla Biserica Catolica din oras, monument istoric de factura baroca. Constructie masiva, de piatra, a fost ridicata de calugarii minoriti in decursul a catorva decenii, incepand cu 1727. Initial, turnul nu depasea inaltimea cladirii, dar in 1896 el a fost adus la forma de astazi.

Biserica Catolica din Aiud are un bogat patrimoniu, la loc de frunte aflandu-se o pictura vieneza reprezentand-o pe Sfanta Elisabeta. De asemenea, orga a fost realizata in 1789, iar altarul cu jumatate de secol mai devreme.

Sursă: biserici.org

Bulevardul Magheru - 1974

2009-08-31T10:02:00.003+03:00

Revenind in Bucuresti, o noua antiteza surprinsa pe Bulevardul Magheru. In prim-plan - Hotel Ambasador.

Fotografia veche este realizata in 1974 de Willy Pragher (despre care am mai vorbit si in articolul despre Ansamblul Coltea) si surprinde una din putinele segmente ale bulevardului neafectate semnificativ de cutremurul din 1977.

Palatul Culturii - Campulung Muscel

2009-08-25T17:56:00.005+03:00

A fost iniţial localul primăriei. Clădirea a fost construită în anul 1907 şi pe latura nordică exista “Foişorul de Foc” (demolat după cutremurul din 1940). După 1968 cand s-au desfiinţat raioanele, Primăria se mută în localul fostei Prefecturi. Câţiva ani, aici a fost sediul Unităţii de Securitate. Din 1972 adăposteşte Casa de Cultură “T. Muşatescu” şi Biblioteca.

Brasov - Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”

2009-08-17T10:42:00.000+03:00

Orice turist care ajunge in Piata Sfatului din Brasov va remarca in sirul de cladiri medievale o constructie diferita, cu rol ecleziastic. Cladirea in sine nu este biserica, ci casa parohiala, deoarece romanii ortodocsi nu aveau drept de a construi biserici la strada, in cetate. Lacasul de cult, mai scund decat imobilul din Piata este mai scund si poate fi observat cel mai bine de pe Tampa.

Intregul ansamblu al Bisericii Adormirea Maicii Domnului” a fost realizat intre 1894 - 1896, din banii donati de romani avuti din Brasov. Si trebuie spus ca proiectul nu este unul original, fiind o copie a bisericii grecesti din Viena (poza aici)

Muzeul de etnografie si arta populara - Campulung Muscel

2009-08-12T13:52:00.008+03:00

Cladirea (fosta Vilă Gică Ştefănescu) în care se află Muzeul de etnografie şi artă populară datează din anul 1735 fiind cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung. A fost restaurată de arhitectul D.I. Berechet în anul 1928 şi adăposteşte în prezent colecţiile etnografice ale Muzeului Municipal Câmpulung.
In muzeu este organizată o expoziţie de artă populară şi etnografie musceleană cu obiecte deosebit de valoroase, majoritatea făcând parte din patrimoniul cultural naţional prezentate într-un mediu ambiant original, în sensul că această clădire- Casa Ştefănescu- este ea însăşi un monument de arhitectură populară musceleană. Clădirea este foarte veche, foarte bine întreţinută şi folosită pentru organizarea unor manifestări de specialitate, de expoziţii temporare, de contactele pe care le are primaria cu şcolile şi cu celelalte instituţii de profil din ţară.

Bușteni - Hotel Caraiman (2)

2009-08-09T16:13:00.000+03:00

Hotel Caraiman (sau cum era branduit de cei din epoca - ”Marele Hotel Caraiman”), vazut de data aceasta dinspre Ploiesti/Sinaia. De remarcat ar fi acel Magasin Universel de la parterul cladirii.

Despre acest imobil am vorbit mai demult, aici.

Brasov - Piata Sfatului

2009-08-04T09:12:00.000+03:00

Piata Sfatului din Brasov este fara indoiala un loc incarcat de istorie si ar fi foarte multe de spus despre acest loc central al urbei. Poza actuala este pusa in antiteza cu o litografie din 1918, deci de la sfarsitul Primului Razboi Mondial.

In zona dinspre Biserica Neagra a pietei, au fost aplicate pedepse corporale acelor femei din Evul Mediu care au fost judecate si gasite vinovate de vrajitorie. Tot aici ar fi existat si un Stalp al infamiei, loc public de pedeapsa pentru diferiti infractori. Dupa ce Brasovul a trecut din mainile turcilor in cele ale habsburgilor, au existat o serie de conflicte intre locuitori si noile autoritati, care au culminat cu decapitarea lui Stefan Stener, seful breslei cizmarilor, act care a avut loc - unde altundeva? - in Piata Sfatului.

Aiud - Colegiul ”Bethlen Gábor”

2009-07-28T17:36:00.003+03:00

Una din cele mai importante institutii de invatamant din Aiud / Nagyenyed / Strassburg am Mieresch este, fara indoiala, Colegiul ”Bethlen Gábor”, institutie care are o vechime de aproape 400 de ani. Infiintat initial la Alba Iulia, colegiul se refugiaza o vreme la Cluj, din cauza raidurilor otomane, iar in final se stabileste la Aiud, in 1662. Astazi este, daca nu ma insel, liceu exclusiv maghiar (judecand dupa toate afisele lipite la intrare).

Actuala cladire, foarte impunatoare si masiva, a fost ridicata (cred) in 1885, dupa cum stau dovada decoratiile de fier forjat de pe usa de la intrare. La etajul 1 al imobilului se afla Muzeul de Stiinte ale Naturii, cel mai vechi de acest fel din Romania. Prima sa consemnare apare in 1720 si va puteti inchipui ce colectie bogata are (de altfel si eu fac la fel pentru ca muzeul se inchisese cand am ajuns).

Brasov - Casa Sfatului

2009-07-20T18:09:00.005+03:00

Aflata in inima orasului Brasov / Kronstadt / Brassó / ba chiar si Stalin (la inceputul perioadei comuniste, atunci cand pe Tampa s-au taiat copacii astfel incat din avion sa se citeasca numele dictatorului sovietic), Casa Sfatului reprezinta un simbol al vechii citadele.

Prima atestare a unei astfel de constructii apare in 1420, ca peste o jumatate de secol, aceasta sa fie consemnata din nou sub numele de Praetorium. De pe Wikipedia am aflat ca in 1608 un trasnet a aprins cladirea si focul nu a putut fi stins decat cu vin, otet si lapte. Grav afectata de atacul habsburgilor din 1689, cladirea a trecut printr-un veac de ample renovari care au luat sfarsit in 1780 (de atunci dateaza si stema orasului aplicata pe loggia din fata).

Interesant este faptul ca la inceputul secolului XX, autoritatile austro-ungare au vrut sa demoleze cladirea, dar presa si reactia publica au reusit sa intoarca decizia initiala. Din 1950, vechea Casa a Sfatului a devenit Muzeu de Istorie al orasului Brasov.

Mănăstirea Nămăieşti

2009-07-20T09:32:00.005+03:00

La câţiva kilometri nord-vest de Câmpulung Muscel, se află Mănăstirea Nămăieşti. Situată într-o zonă de un pitoresc deosebit, o zonă cu străvechi urme istorice. Date exacte în legătură cu întemeierea mănăstirii şi a bisericii săpată în piatră nu se cunosc. Însă, legendele transmise oral, din moşi strămoşi, în satul Nămăieşti, pomenesc chiar de numele domnitorului Negru Vodă. Tot tradiţia ne povesteşte şi despre ctitorul anonim al bisericii: Se zice că unui cioban i s-a arătat în vis Maica Domnului care i-a spus: "Scoală-te, sapă sub tine şi vei găsi o icoană într-o bisericuţă de piatră. Trezindu-se din acest vis ciobanul începu să sape cu râvnă şi după trei zile şi trei nopţi dădu de o bisericuţă de piatră, în formă de peşteră, cu icoane şi odoare bisericeşti. Se spune că pe aceste locuri icoana a fost adusă de Sfântul Apostol Andrei, care a propovăduit pe aceste meleaguri.
În această zonă, oprindu-se în dreptul unei grote unde se zicea că ar trăi un preot păgân.În dorinţa de a-l creştina pe acesta, Sfântul Apostol Andrei ar fi intrat în grotă, mai spune legenda, dar negăsind pe nimeni le-ar fi spus celor cu care călătorea: "Nemo est" (Nu este nimeni), de unde şi numele de Nămăieşti. A lăsat însă icoana în această grotă, în partea de nord, aproximativ în acelaşi loc în care se află acum în biserica mănăstirii.

“Legenda spune că o icoană a fost găsită într-o scobitură din vârful stâncii. Această miraculoasă întâmplare a generat o cercetare mai amănunţită; s-a săpat mai jos şi curând s-a descoperit o cavernă de o mărime suficientă care să-i permită transformarea într-o biserică mică. În timp ce schiţam exteriorul acestei construcţii, am văzut o călugăriţă îngenunchind pe punctul de pe piatra neagră în locul unde icoana fusese găsită; se apleca fără încetare, făcându-şi semnul crucii în timp ce se apleca”. (Mrs. (Mary Adelaide) Waker, “Untrodden Paths in Roumania”, London, 1888, pp 243-252. Traducerea din limba engleza a fost facuta de prof. Paula Malancu.)

București - Ansamblul Colțea

2009-06-27T13:39:00.003+03:00

Și pentru că s-a termint sesiunea, ne reapucăm de treabă. Astăzi vom vorbi de unul dintre cele mai vechi asambluri arhitectonice din București și anume Ansamblul Colțea. Astăzi, acesta se compune numai din Biserica și Spitalul omonime. De-a lungul vremii au dispărut chiliile, hanul și, cel mai trist, Turnul (despre care a vorbit Radu Oltean).

Fotografia veche a fost realizată în 1974 de către Willy Pragher, un fotograf german care a lăsat o bogată arhivă fotografică a României interbelice. Biserica Colțea a fost ridicată în jur de 1701 - 1702 de către Mihail Cantacuzino, iar câțiva ani mai târziu, lângă acest lăcal de cult, s-a ridicat și un spital cu un medic chirurg și 24 de paturi pentru bolnavi. Despre Spitalul Colțea nu știu foarte multe, doar că forma sa actuală, în stil clasic, a fost construită în 1887. În spatele spitalului s-a aflat până de curând Policlinica Colțea (despre care a vorbit pe larg Raiden), loc unde au fost îngrijiți tinerii împușcați la revoluție sau bătuți de mineri, dar cum nu ne trebuie memoria eroilor, ci locuri de parcare, clădirea a fost demolată.

Biserica avea inițial 2 turle, una pe pronaos și una pe naos, adică forma pe care o are acuma. Grav afectată de cutremurul din 1940, cea de pe naos a căzut la bombardamentele din 1944. Nici cea de pe pronaos nu scăpase mult mai bine, dar a fost consolidată în anii 50. Așa se explică diferența dintre starea de atunci și cea de acum a bisericii. În 1986, sub pretextul unei renovări, biserica a fost închisă și redeschisă în 21/22 decembrie 1989. Un alt episod dureros a fost în vara lui 1990 când minerii aduși să instaureze democrația cu pumni și bâte au deteriorat în stilul lor caracteristic ușa de la intrare ca să-l găsească pe ”preotul legionar”.

Și astăzi, din câte știu, biserica este în proces de renovare, dar merită să îi fie călcat pragul mai ales că pictura interioară este realizată de Gheorghe Tăttărăscu, iar una din icoane îi este atribuită lui Pârvu Mutu (sec XVIII).

PS: nu am uitat de statuia lui Mihail Cantacuzino, dar despre ea voi vorbi cu alt prilej.

București - Hotel Ambasador

2009-06-07T22:03:00.003+03:00

Revenind pe bulevardul Magheru din București, găsim o altă clădire emblematică a capitalei, și anume Hotel Ambasador. Construcția are caracter monumental, fațada fiind marcată de linii drepte și de o perfectă simetrie. Terasa hotelului, aflată la nivelul 12, oferă o panoramă spectaculoasă asupra bulevardului, a pieței Palatului Regal, dar și a Hotelului Intercontinental sau a Casei Poporului.

Clădirea Hotelului Ambasador a fost ridicată între 1936-1937, după planurile lui Arghir Culina, același arhitect care întocmise planurile Hotelului Palace. La începutul anilor '50 aici erau aduși pentru a simți ”gustul libertății democrației populare” deținuții politici cărora urma să li se propună diferite compromisuri (în general socialiștii deviaționiști beneficiau de un astfel de tratament).

București - Hotel Astoria

2009-06-02T18:55:00.008+03:00

Situată pe bulevardul Elisabeta, vis-a-vis de Hotel Palace, această veche clădire are o istorie care se lasă mai greu cunoscută. Imobilul a fost ridicat înainte de 1912 (în poza veche se pot observa lucrările la Hotel Palace) și inițial apare ca fiind ”Casa Dotațiunii Oastei”, ceea ce sugerează o posibilă legătură cu sfera armatei.

În perioada interbelică, aici a funcționat Hotel Astoria, la parter având o renumită cofetărie. De la Raiden am aflat că, cel puțin în anii de până în instaurarea ”democrației populare”, aici și-a avut sediul un departament al Academiei Comerciale (informație neverificată).

Care a fost destinația clădirii în perioada comunistă, nu știu. Astăzi, imobilul este într-un proces de renovare, oarecum surprinzător, deoarece nu apare în lista monumentelor istorice, deci ar fi fost o pradă ideală pentru rechinii imobiliari.

Bușteni - Hotel Caraiman

2009-05-24T19:41:00.003+03:00

Nu cunosc foarte multe date despre această construcție. Tot ce știu este că nu figurează a fi monument istoric, în ciuda vechimii sale de aproape un secol. În perioada interbelică aici a funcționat ”Marele Hotel Caraiman”, motiv de mândrie al locuitorilor din Bușteni. Probabil că după naționalizarea efectuată de comuniști (așa cred, dar nu sunt sigur) destinația i-a fost schimbată în spital orășenesc.

Sincer să fiu, nici nu știu dacă mai există această clădire. Cel puțin în vara lui 2008, imobilul încă mai stătea bine-mersi pe partea stângă a DN1-ului, în sensul spre Brașov. Apoi, au început discuțiile dacă spitalul merită renovat sau demolat și construit unul nou. Evident, banii au fost criteriul principal. Și mai evident, destui politicieni locali au susținut varianta ”românească” - demolarea. Sper, totuși, să nu se petreacă acest lucru, cu toate că...

Biserica Flămânda - Câmpulung Muscel

2009-05-19T17:55:00.004+03:00

Denumirea dealului şi anume “Flămânda” e legendară şi tradiţia spune ca însuşi Negru Vodă a dat acest nume:"domnitorul a zăbovit îndelung pe o culme, până a flămânzit, dar oamenii din preajma locului n-au avut cu ce să-i ostoiască foamea. Atunci s-a hotărât voievodul să îi împroprietăreasca printr-un hrisov, făcându-i moşneni mândri şi plini de dârzenie în apărarea acelor muscele." De atunci i s-a spus acelui deal "Flămânda" şi aşa i-a rămas numele până în ziua de azi.
O altă explicaţie, despre denumirea dealului, este aceea legată de cimitirul din apropiere care se zice că este “flămând” pentru ca nu se mai satură să înghită morţii, cum nu s-a săturat nici Negru Vodă de privit din vârful dealului, acum aproape o mie de ani.

Biserica Flămânda s-a numit iniţial Schitul Mărculeşti după numele primului ctitor (1765) şi avea o singură turlă. Între 1886 – 1890 s-a construit o nouă biserică. Degradându-se este demolată şi aceasta după 1943. Alături s-a construit actuala biserică între anii 1941-1943 de Gh. Ştefănescu, în memoria fiicei sale care a murit într-un accident chiar în ziua nunţii.

“Flămânda este o mică mănăstire pe vârful unui deluleţ în marginea Câmpulungului, de ceea parte de râu. Ce va fi fostîin vechime nu ştiu. Dară ştiu, după cum mi s-a spus, că aci a fost închis Ienachiţă Văcărescu poetul, de către fanarioţi, pentru gândurile lui patriotice.[...]
În Vârful dealului, dacă ajungi, stai şi te miri ce fel de mănăstire să fie asta! Acolo nu se vede nici urmă de locuinţă omenească. Nici chilii de călugari, nici nimic.” Petre Ispirescu , “Snoave sau poveşti populare”, vol. II, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988, pp. 692-698.

În anul 1936, pe data de 24 septembrie, într-o zi de sâmbătă, tânăra Margareta Ştefănescu se întorcea cu maşina la Câmpulung Muscel, însoţită de soţul ei şi de părinţi. Fiica Elenei Luiza Ştefănescu şi a boierului filantrop Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ, făcuse cununia religioasă la Bucureşti şi revenea acasă, unde servitorii tocmai încheiaseră pregătirile pentru petrecerea de nuntă de la conac, la care era invitată lumea bună a târgului. Dar în localitatea Găeşti, automobilul s-a ciocnit violent cu un camion al unei companii forestiere. În urma accidentului, nevinovata Margareta, îmbrăcată în rochie de mireasă, a fost singura care şi-a pierdut viaţa, la numai 26 de ani, ceilalţi pasageri din maşină rămânând neatinşi. Îngroziţi de această tragică întâmplare, nefericiţii părinţi şi-au înmormântat unicul copil la Cimitirul Bellu din Capitală. Margareta a fost asezată în sicriu şi purtată pe ultimul drum îmbrăcată în rochia de mireasă, pe care se mai vedeau pete de sânge. Tragedia a facut înconjurul ţinutului. Toţi localnicii vârstnici îşi mai amintesc această întâmplare încă şi în ziua de azi. Dar la puţină vreme după înmormântare, Gheorghe Ştefănescu începe să-şi viseze fiica îmbrăcată în rochie de mireasă, rugându-l cu lacrimi în ochi: "Nu mă lăsa singură în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung...". În cele din urmă, tatăl înţelege mesajul şi ia hotărârea să ridice o biserică mare şi frumoasă, în amintirea fiicei sale, chiar pe dealul Flămânda, acolo unde, cu aproape doua sute de ani în urmă, "Schitul Mireselor" începuse să înzestreze fete sărace pentru măritiş. Fiind om înstărit, Gheorghe Ştefănescu nu a precupeţit nici un ban pentru această ctitorie. Piatra de temelie s-a pus în 1938, şi după numai doi ani, în 1940, deşi începuse cel de-al doilea război mondial, lăcaşul era deja ridicat. Cunoscutul arhitect George Matei Cantacuzino a conceput biserica în stilul moldovenesc al Muşatinilor, cu care se înrudea prin strămoşii săi. Cei care au desăvârşit construcţia din piatră albă de Albeşti au fost meşterii pietrari italieni, stabiliţi la Câmpulung între cele două războaie, Victor Mezzaroba, Luigi Pavoni şi fraţii de Nicolo. Înainte de-a fi încheiată pictura interioară, rămăşitele pământeşti ale Margaretei Ştefănescu au fost deshumate, aduse la Câmpulung şi aşezate în biserica ridicată în amintirea ei, sub o lespede de mormânt, albă precum un voal de piatră. În 1942, a plecat dintre cei vii şi mama tragicei mirese, fiind aşezată alături de fiica sa, în acelaşi locaş. În anul 1948, pe data de 15 august, când se prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, Patriarhul de atunci, Părintele Iustinian Marina, avea să sfinţească această ctitorie. De faţă se afla, singur, îmbătrânit şi deja sărac, din cauza schimbării timpurilor, însuşi ctitorul Gheorghe Ştefănescu, ale cărui oseminte odihnesc astăzi lângă soţie şi fiică, sub cea de-a treia lespede de piatră. (sursa: www.forumula-as.ro)

Pictura este originală, păstrându-se încă din anul 1940.
Partea dreaptă a naosului necesită lucrări de reabilitare şi de consolidare a fundaţiei. Din păcate, ca la toate monumentele istorice, nu există fonduri.

București - Hotel Palace

2009-05-14T20:11:00.008+03:00

La intersecția bulevardului Elisabeta cu strada Ion Brezoianu se află una din clădirile-simbol ale Bucureștiului, aflată (cum altfel?) în paragină și despre care aproape oricine îi știe o parte din istorie datorită melodiei lui Tudor Chirilă. Unii îi spun Hotel Palace, alții Hotel Cișmigiu, iar alții Berăria Gambrinus, dar toți se referă la același imobil de 6 etaje degradat, părăsit și aflat în pragul prăbușirii.

Povestea sa începe în 1912 când Nicolas Pissiota (român din sudul Balcanilor) îl ia ca arhitect pe vărul său Arghir Culina și împreună ridică o construcție care impresiona la vremea sa prin dotările și luxul său. În posesia familiei Pissiota a rămas până în 1948, când comuniștii au naționalizat imobilul. Până în 1995, clădirea a fost cămin pentru studenții de la teatru și cinematografie, iar povestea celor de la Vama Veche referitoare la fata care a murit în casa liftului este chiar adevărată. În urmă cu câțiva ani, o firmă spaniolă a cumpărat clădirea și promitea păstrarea fațadei și creare de apartamente de lux în interior, dar ideea tot nu s-a materializat.

Și totuși, de unde vine denumirea de Berăria Gambrinus? Această berărie, la origine, a fost fondată în 1901 de Ion Luca Caragiale și era situată vis-a-vis de fostul Teatrul Național și actualul Palat al Telefoanelor. Adevărul este că afacerea marelui dramaturg nu a avut nicio legătură efectivă cu acest loc. Vechea clădire a dispărut în 1940, dar ideea readucerii la viață a ”berăriei Gambrinus” i-a surâs în 1941 unui anume Naumescu care nu a găsit altă locație mai bună decât parterul imobilului de la intersecția Brezoianu cu Elisabeta.

Surse: metropotam, JN

Câmpulung Muscel - Marele Hotel Regal

2009-05-12T22:51:00.007+03:00

Marele Hotel Regal este construit în centrul vechi al oraşului , de către N.Ştefănescu în anul 1890.
În perioada dintre cele două războaie mondiale aici se organiza sâmbăta târgul săptămânal.

În ultimii ani hotelul a purtat denumirea de Hotel Unic, iar în prezent clădirea este lăsată în paragină.

Bușteni - Biserica Domnească (II)

2009-05-10T12:33:00.002+03:00

O altă perspectivă asupra Bisericii Domnești din Bușteni (despre care am scris aici) - o antiteză între biserica și grădina sa în 1914 și cum arată astăzi.

București - Palatul Liga Culturală

2009-05-03T13:48:00.003+03:00

Anii '20 au reprezentat pentru România o perioadă de reașezare și de reformare datorată noilor realități. Liderii politici de atunci se confruntau cu nevoia unei armonizări a tuturor provinciilor unite cu Vechiul Regat, iar acest lucru s-a resimțit inclusiv pe plan cultural și ca urmare statul a investit bani în acest domeniu.

Astfel, în 1926 se punea piatra de temelie a edificiului cunoscut apoi ca ”Palatul Liga Cultarală” din București, situat foarte aproape de Splaiul Dâmboviței, dar și de Grădina Cișmigiului. Construcția s-a realizat sub coordonarea inginerului Constantin Cihodaru, după planurile arhitectului Ion Trajanescu și a fost finalizată în 1929. Cândva, nu știu exact când, clădirea a fost prelungită pe strada Schitu Măgureanu (se poate observa diferența în partea dreaptă), dar noului corp îi lipsesc decorațiunile neo-românești existente pe vechiul edificiu.

Puteți să faceți un exercițiu si să vi-l imaginați pe Nicolae Iorga intrând în această clădire art-deco bucureșteană, pentru că în perioada interbelică aici a avut sediu revista ”Neamul Românesc”, publicația condusă de marele istoric. Clădirea a fost și martora demolărilor ceaușiste de pe malul celălalt al Dâmboviței, când s-a construit Casa Poporului și tot acel monstruos centru civic. În plus, în antiteză se surprinde și diferența între podul cel vechi - dispărut tot în anii 80, la sistematizarea Dâmboviței - și podul cel nou, gri și monoton.

București - Liceul Lazăr

2009-04-28T20:54:00.001+03:00

Istoria liceului Lazăr din București se leagă de numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cel care a înființat în 1860 această instituție de învățământ.

Clădirea actuală, situată în colțul sud-estic al parcului Cișmigiu, se înscrie în stilul clasic al sfârșitului de sexol XIX. Interesantă este mai mult antiteză dintre traficul de atunci și cel de acum și, surprinzător, statistic vorbind englezul pasionat de astfel de lucruri, pe atunci se mergea ceva mai repede ca azi. :)

Ploiești - Halele Centrale

2009-04-22T20:34:00.002+03:00

Orașul Ploiești a avut de-a o dezvoltare urbanistică mai puțin norocoasă, iar acest lucru se poate observa astăzi în numărul relativ mic de monumente istorice pe care urbea le mai păstrează. Clădirile publice au început să fie construite, timid, abia din timpul lui Alexandru Ioan Cuza (primul rege al României după cum afirma sus și tare un turist asiatic în toamna trecută, la Peleș).

Unul dintre simbolurile locale îl reprezintă Halele Centrale din Ploiești, construcție impozantă, realizată în anii '30 ai secolului trecut. Acestea au apărut din nevoia unei piețe la standardele vremii pentru un oraș aflat într-o dezvoltare galopantă. Lucrarea a fost încredințată lui Toma T. Socolescu (fiul lui Toma N. Socolescu), iar arhitectul a plecat într-un tur al Europei, pentru a se documenta suficient pentru a realiza planurile unui edificiu monumental. Ceea ce a și reușit. La finalul slujbei de sfințire a Halelor, Socolescu afirma că în cazul în care 1000 de oameni ar încerca să intre simultan în hale, nu ar fi nicio problemă. Clădirea are 4 intrări, fiecare purtând numele unei localități, exponențială pentru direcția geografică a drumul comercial. Astfel, există Poarta Brăilei (E), Poarta București (S), Poarta Târgoviște (V) și Poarta Brașov (N) (sper că le-am nimerit :) ).

Până la inaugurarea din 1935, în fața Halelor, unde astăzi există un parc, se afla vechiul Obor al Ploieștiului, în realitate o grămadă de tarabe amărâte. Între 1982 - 1983, clădirea Halelor s-a aflat într-un amplu proces de consolidare, deoarece întreaga structură se mișcare cu câțiva centrimetri, fapt ce ar fi putut fi fatal în cazul unui cutremur.

Blocurile care se văd în dreapta au fost construite între 1956 și 1964, pentru a curăța zona de ”maghernițe” și pentru a ascunde restul caselor vechi. Cu aceeași ocazie, unul din capetele străzii Constanței a fost astupat cu un rând de blocuri. Și ce importanță are acea stradă? Ei bine, acolo, într-o casă veche s-a născut Octavian Belu, renumitul antrenor de gimnastică.